Dezbaterea asupra reformei Politicii agricole comune/ Strasbourg, sesiunea plenară a Parlamentului European

12 martie 2013

Doresc, mai întâi, să vă mulţumesc pentru implicarea dumneavoastră încă de la începutul procesului de reformă a politicii agricole comune şi să mulţumesc raportorilor şi shadow-raportorilor. Această muncă intensă asupra celor patru regulamente – plăţi directe, dezvoltare rurală, Organizaţii Comune de Piaţă şi regulamentul orizontal -  au permis Parlamentului să îşi poată vota mandatul de negociere înaintea Consiliului care ar trebui să şi-l adopte săptămâna viitoare. 

Această etapă de stabilire a mandatului dumneavoastră de negociere este crucială pentru a putea intra în a doua fază a negocierii unui acord între Parlamentul European, Consiliu şi Comisie.
Aşadar, nu este un punct final ci începutul fazei de negocieri politice în vederea unui acord asupra unei Politici agricole comune reformată, ambiţioasă şi pragmatică, la care sper că vom fi în măsură să ajungem până în iunie.

Unele puncte rămân să fie clarificate între noi şi Consiliu în cadrul discuţiilor trilaterale. Totuşi, cred că suntem de acord în privinţa principiilor, ceea ce ne permite să luăm în calcul o desfăşurare în bune condiţii a negocierilor între cele trei instituţii. 

1. Problema echităţii va fi un subiect major în faza finală a discuţiilor. Ştiu că mulţi dintre dumneavoastră s-au pronunţat deja cu tărie în favoarea plafonării sau a reechilibrării subvenţiilor între statele membre. Noţiunile de agricultor activ, degresivitate, convergenţă internă sunt esenţiale pentru o mai bună ţintire, pentru direcţionarea mai eficientă a cheltuielilor publice. Din acest punct de vedere susţin ideea unui obiectiv minim absolut de convergenţă internă, asemănător cu ce s-a realizat pentru convergenţa externă.  Convergenţa, echilibrarea plăţilor directe, nu trebuie să rămână un concept; trebuie să devină o realitate tangibilă până în 2019, cu ţinte concrete.

2. Această evoluţie trebuie să fie însoţită de instrumente complementare, care să răspundă realităţilor agricole şi aşteptărilor societăţii. Trei exemple:
tinerii fermieri. Instalarea tinerilor fermieri reprezintă o provocare europeană şi, prin urmare, trebuie să fie abordată la nivel european.
exploataţiile mici şi mijlocii. Fac parte din modelul nostru alimentar şi din structura noastră economică. Schema simplificată pentru exploataţiile foarte mici este importantă. De asemenea, susţin ideea unui bonus pentru „primele hectare”.
zonele defavorizate. Trebuie să ne dăm mijloacele pentru a menţine agricultura peste tot în Europa. 

3. Este de la sine înţeles că toate acestea trebuie să se realizeze în cadrul celei mai ireproşabile gestionări posibile. În ultimele luni, am lucrat mult împreună asupra acestui subiect. Ştiţi că susţin ideea unei suspendări rapide a rambursărilor către statele membre  atunci când sunt detectate probleme grave de gestionare şi de control, care nu sunt tratate în mod corect.

4. În ceea ce priveşte "înverzirea"(introducerea unor practici agricole durabile). Este un instrument de valorizare a producţiei de bunuri publice. Reflectă dimensiunea economică a fertilităţii solului şi a biodiversităţii. Totodată, este un instrument de luptă împotriva schimbărilor climatice. Această evoluţie a PAC este necesară atât pentru mediu cât şi pentru agricultori.
Este exclus să cedăm tentaţiilor unei PAC de un verde spălăcit (greenwashing) sau unor măsuri aproximative care ar avea un efect discutabil, ar fi foarte complicate şi ar duce la rate de eroare inadmisibile. 
Dimpotrivă, sunt de acord cu principiul unei echivalenţe a anumitor practici de agromediu cu cele trei măsuri de „înverzire” propuse, cu trei condiţii: dacă măsurile alternative sunt la fel de eficace şi mai pertinente pe plan local, dacă sistemul îşi păstrează simplitatea, dacă sunt implicaţi toţi agricultorii.
Pentru ca banii contribuabililor să fie utilizaţi în mod eficace, mi se pare important ca măsurile de „înverzire” să fie utilizate ca referinţă (baseline) pentru măsurile de agromediu din cadrul celui de-al doilea pilon şi ca cele 7 % de zone de interes ecologic să îşi joace rolul de stabilizator al ecosistemelor agricole, sinonim cu productivitatea şi cu competitivitatea pe termen lung.
Adaug că, pentru a-i viza pe toţi agricultorii, introducerea practicilor agricole durabile trebuie să includă un regim credibil de sancţiuni, care să meargă dincolo de pierderea a 30 %.

5. În paralel, trebuie să consolidăm poziţia agriculturii în cadrul economiei şi în teritorii.
Mai întâi pe plan structural: prin încurajarea organizaţiilor de producători, a organizaţiilor interprofesionale şi a circuitelor de comercializare scurte, se ameliorează competitivitatea sectoarelor şi se furnizează valoare adăugată pentru agricultori.

De altfel, din acest punct de vedere, este necesară o clarificare a normelor în materie de concurenţă. Nu totul este fezabil sau de dorit în acest domeniu, şi asta ştim cu toţii, şi dumneavoastră şi eu. Aş sublinia mai ales un subiect asupra căruia trebuie să lucrăm în continuare: ce dispoziţii putem să prevedem pentru ca vârfurile de criză să fie eficient gestionate, să fie evitate, într-o preocupare comună pentru a limita impactul economic negativ pentru sectorul agricol şi pentru utilizarea cea mai bună a banilor publici. 

Apoi, trebuie să dispunem în continuare de mijloace de acţiune pentru situaţiile conjuncturale defavorabile. Măsurile de depozitare privată şi de intervenţie publică trebuie să fie completate:
cu rezerva pentru situaţii de criză şi cu măsuri de urgenţă. Pe durata unei crize, trebuie să reacţionăm imediat, nu să dezbatem în legătură cu baza juridică cea mai pertinentă, cum se întâmplă prea adesea în prezent.

cu punerea la dispoziţie pentru statele membre si pentru agricultori, în cadrul celui de-al doilea pilon PAC,  a unui instrument de stabilizare a veniturilor.
În acest context se integrează sfârşitul cotelor de zahăr. Acestea nu răspund provocărilor economice actuale. De asemenea, în sectorul vitivinicol, Grupul la nivel înalt pentru drepturile de plantare a viţei de vie a schiţat căi de urmat în privinţa conceptului de autorizare.

Este vorba despre iniţierea unei noi repartizări a rolurilor între puterile publice şi actorii privaţi, fără a se reveni la gestionarea administrată, dar utilizând o reglementare flexibilă, eficace şi pragmatică, care păstrează legătura cu realitatea din prezent a pieţelor.

6. În încheiere, aş dori să revin la transparenţa sprijinului financiar acordat în cadrul PAC. Aceasta stă la baza încrederii contribuabililor. Trebuie să informăm cetăţenii în privinţa utilizării fondurilor comunitare dacă dorim ca PAC să reprezinte un parteneriat solid şi durabil între Europa şi agricultura sa.

Vă mulţumesc pentru eforturile depuse. Aveţi toată atenţia mea şi rămân la dispoziţia dumneavoastră pentru viitoarele schimburi de opinii, cu scopul de a avansa în mod echilibrat în trei direcţii: să susţinem o producţie agricolă competitivă, o producţie agricolă durabilă, o producţie agricolă care să servească ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea teritoriilor noastre.