Schimbarea climatica si economisirea energiei

        La sesiunea de deschidere a conferinţei din cadrul Săptămânii verzi organizate ieri la Bruxelles s-au făcut publice două noi arme pentru intensificarea luptei împotriva pierderii biodiversităţii. Primul dintre ele, BISE – Sistemul european de informaţii privind biodiversitatea – este un nou portal web care centralizează informaţiile despre biodiversitatea europeană. Agenţia Europeană de Mediu şi Comisia Europeană au creat, de asemenea, un „nivel de referinţă în materie de biodiversitate” la care urmează să se raporteze responsabilii politici şi care oferă o imagine de ansamblu a situaţiei actuale a biodiversităţii. Nivelul de referinţă va permite supravegherea progreselor făcute în noul efort de a stopa pierderea biodiversităţii, precum şi stabilirea şi măsurarea clară a tendinţelor de după 2010.

      „Pierderea biodiversităţii nu este un fenomen abstract. Problema se pune aici şi acum”, a afirmat Janez Potočnik, comisarul european pentru mediu. „Indicându-ne exact unde ne situăm, aceste noi instrumente importante ne vor ajuta să ne reevaluăm acţiunile şi să luăm noi măsuri concrete pentru a stopa pierdea biodiversităţii şi, în măsura posibilului, pentru a o înscrie pe o traiectorie reversibilă.

        „Dificultatea constă în traducerea tuturor cunoştinţelor şi informaţiilor despre biodiversitate disponibile în nivelul de referinţă şi BISE în limbajul comun, pentru a mobiliza comunităţile şi indivizii să acţioneze”, a afirmat prof. Jacqueline McGlade, director executiv la AEM. „Nu am fi realişti dacă am crede că putem stopa cu adevărat pierderea biodiversităţii fără implicarea şi angajamentul lor personal,” a adăugat ea.

Un nivel de referinţă pentru măsurarea progreselor

        Unul dintre motivele invocate pentru a explica de ce Europa nu a putut stopa pierderea biodiversităţii până în 2010 au fost lacunele la nivelul informaţiilor disponibile asupra situaţiei biodiversităţii în Europa. Stabilirea unui nivel de referinţă urmăreşte să soluţioneze această problemă, oferindu-le responsabililor politici un punct de plecare pentru a evalua situaţia biodiversităţii în UE. Noul instrument constituie un cadru de dezvoltare a unor legături între numărul de specii, situaţia habitatelor şi serviciile ecosistemice şi utilizează fapte şi cifre dovedite ştiinţific şi validate şi/sau verificate independent de statele membre. Informaţiile despre specii şi habitate vor fi organizate în funcţie de tipurile principale de ecosisteme (zone de coastă, zone umede, păşuni, păduri şi aşa mai departe) şi, dacă este cazul, vor fi actualizate anual pentru a oferi un inventar precis al progreselor înregistrate. Şi, cel mai important, nivelul de referinţă va oferi totodată informaţii despre serviciile ecosistemice. Instrumentul prezentat ieri va fi complet operaţional înainte de sfârşitul anului în raport cu obiectivele fixate de viitoarea politică revizuită privind biodiversitatea a UE.

O nouă platformă pentru informare în materie de biodiversitate

        Conferinţa a prilejuit totodată lansarea BISE, Sistemul european de informaţii privind biodiversitatea.BISE este un portal de informare conceput pentru a înlesni accesul la informaţii despre natură şi biodiversitate, prezentând datele existente într-un mod mult mai exhaustiv decât înainte. Pe lângă informaţiile despre politica şi legislaţia UE în domeniul naturii, portalul pune la dispoziţie o gamă variată de materiale despre situaţia mediului şi a ecosistemelor în UE şi despre pericolele care le ameninţă, precum şi informaţii despre activităţile de cercetare în materie de biodiversitate ce se desfăşoară la nivelul întregii UE. Totodată, portalul oferă acces la informaţii despre situaţia rapoartelor statelor membre asupra biodiversităţii, cu scopul de a stimula o mai bună cooperare.

Context: consecinţele pierderii biodiversităţii

        Ecosistemele îndeplinesc diverse funcţii de bază esenţiale pentru utilizarea durabilă a resurselor Terrei. Printre acestea se numără funcţia de aprovizionare sub formă de produse recoltabile ca hrana, apa potabilă şi materiile prime, funcţiile de reglare, cum sunt sechestrarea carbonului, tratarea deşeurilor şi serviciile culturale. Pierderea importantă şi prelungită a biodiversităţii în Europa reflectă declinul continuu al ecosistemelor şi al potenţialului natural, precum şi capacitatea acestora de a-şi îndeplini funcţiile de reglare.                                                               

         Comisia Europeană a prezentat astăzi o analiză a costurilor, beneficiilor şi opţiunilor pentru trecerea, odată întrunite condiţiile necesare, de la obiectivul UE de reducere până în 2020 a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% faţă de nivelurile din 1990 la o reducere de 30%. Aceste condiţii nu sunt întrunite în prezent. Această comunicare urmează comunicării Comisiei referitoare la modalităţile de revigorare a negocierilor internaţionale privind schimbările climatice, precum şi cererii Consiliului de a prezenta o evaluare a impactului unei treceri condiţionate la o reducere cu 30% a emisiilor. De asemenea, s-au examinat şi măsurile luate pentru sprijinirea industriilor mari consumatoare de energie împotriva riscului de relocare a emisiilor de carbon, conform cerinţelor Directivei ETS (directiva privind schema de comercializare a certificatelor de emisii). În comunicare se arată că reducerea emisiilor UE ca o consecinţă a crizei economice, împreună cu o scădere accentuată a preţului carbonului, a modificat estimările de acum doi ani, când a fost prezentată schema ETS revizuită.

         Prin urmare, în lumina acestor noi date, s-au analizat implicaţiile pe care le-ar avea diferitele niveluri de obiective ca factor stimulant pentru modernizarea economiei UE şi pentru crearea de noi locuri de muncă prin promovarea inovării în domeniul tehnologiilor cu emisii reduse de carbon. Această analiză urmăreşte ce eforturi ar fi necesare în diferitele sectoare principale pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu mai mult de 20%, până la 30%, examinând, de asemenea, impactul acestor eforturi şi posibilele opţiuni de politică pentru realizarea lor.  La evaluarea posibilelor alternative s-a ţinut seama pe deplin şi de contextul actual de presiune asupra finanţelor publice şi de recesiune economică.Connie Hedegaard, Comisarul european pentru politici climatice, a declarat: „Creşterea obiectivului nostru de reducere a emisiilor de la 20% la 30% până în 2020 este o decizie politică pe care liderii UE o vor lua la momentul potrivit şi în condiţiile potrivite.  Evident, prioritatea politică imediată este rezolvarea crizei monedei euro. Dar, întrucât ieşim din criză, Comisia a pus la dispoziţie informaţii pentru o discuţie bazată pe fapte concrete. Nu se pune problema să luăm această decizie acum, dar sper ca analiza noastră să declanşeze dezbateri în statele membre cu privire la calea care trebuie urmată.”

Costul îndeplinirii obiectivelor

         Din 2008, costurile absolute ale atingerii obiectivului de 20% au scăzut de la 70 miliarde EUR/an la 48 miliarde EUR/an (0,32% din PIB) până în 2020. Aceasta se datorează mai multor factori: creşterea economică mai scăzută a generat reduceri de emisii; preţurile mai mari la energie au impulsionat eficienţa energetică şi au redus cererea de energie; iar preţul carbonului a scăzut sub nivelul prognozat în 2008, deoarece certificatele EU ETS neutilizate în timpul recesiunii se reportează. Însă, în acelaşi timp, această reducere a costurilor absolute vine în contextul unei crize care a restrâns posibilităţile companiilor de a găsi investiţiile necesare pentru modernizare în viitorul apropiat.

         Din 2007, UE s-a angajat să treacă la o reducere a emisiilor cu 30% până în 2020 dacă şi alte mari puteri economice îşi asumă partea care le revine din efortul respectiv, în temeiul unui acord global privind schimbările climatice. Costul atingerii obiectivului de 30% este estimat în prezent la 81 miliarde EUR/an până în 2020, cu 11 miliarde EUR/an mai mare decât era estimat costul atingerii obiectivului de 20% acum doi ani. Obiectivul de 30% ar costa cu 33 miliarde EUR/an (0,2% din PIB) mai mult decât costul estimat în prezent pentru obiectivul de 20%.

Creşterea cu emisii reduse de carbon

         Țările din întreaga lume recunosc potenţialul creşterii ecologice, cu emisii reduse de carbon, de a crea noi locuri de muncă durabile şi de a întări securitatea energetică. Europa nu are un loc asigurat în fruntea acestei revoluţii în condiţiile în care concurenţa la nivel mondial devine din ce în ce mai acerbă. Obiectivul de 20% a fost considerat un factor esenţial pentru stimularea modernizării economiei UE, însă în prezent, dat fiind că preţul carbonului este mai scăzut decât se preconizase, îşi va pierde din potenţialul de stimulare a schimbării şi inovaţiei. În plus, Europa trebuie să îşi pregătească, în cadrul grupului ţărilor dezvoltate, obiectivele pe termen lung privind atingerea unei reduceri de 80-95% până în 2050 cu costuri optime.

Opţiuni pentru trecerea la obiectivul de 30%

         Comunicarea prezintă opţiuni pentru atingerea obiectivului de 30% în cadrul EU ETS şi în celelalte sectoare. Printre acestea se numără:reducerea numărului de certificate licitate în cadrul EU ETS;reglementări pentru promovarea unei mai mari eficienţe energetice;utilizarea inteligentă a instrumentelor fiscale;direcţionarea fondurilor politicii de coeziune a UE către investiţiile ecologice;şi ameliorarea integrităţii ecologice a creditelor de carbon internaţionale recunoscute în cadrul EU ETS.
         O măsură care prezintă interes, chiar înainte de o posibilă trecere la obiectivul de 30%, ar fi utilizarea unor certificate industriale nealocate gratuite din cadrul EU ETS pentru a accelera inovarea în domeniul tehnologiilor cu emisii reduse de carbon, într‑un mod similar programului demonstrativ existent pentru inovarea în domeniul energiei din surse regenerabile şi al tehnologiilor de captare şi stocare a carbonului, finanţat cu 300 de milioane de certificate.

Relocarea emisiilor de carbon

         Comisia a examinat situaţia industriilor mari consumatoare de energie cu privire la riscul de „relocare a emisiilor de carbon” (mutarea producţiei din UE în ţări în care constrângerile referitoare la carbon sunt mai laxe).
         Concluzia principală este că măsurile existente de prevenire a relocării emisiilor de carbon ale acestor industrii – certificate gratuite şi accesul la credite internaţionale – continuă să fie justificate. De asemenea, analiza arată că ridicarea obiectivului la 30%, în timp ce alte ţări implementează angajamentele de reducere pe care şi le-au asumat în cadrul Acordului de la Copenhaga, ar avea un impact limitat asupra relocării emisiilor de carbon, cu condiţia menţinerii măsurilor existente.

         Comisia va continua să monitorizeze îndeaproape riscul de relocare a emisiilor de carbon, în special în ceea ce priveşte ţările terţe care nu au adoptat încă măsuri de limitare a emisiilor. Printre posibilele măsuri care merită a fi examinate în continuare se numără includerea importurilor în EU ETS.

        Comisia Europeană a publicat în ziua de 18 mai un raport privind progresele înregistrate de statele membre în direcţia soluţionării problemei deficitului de apă şi secetelor. În ciuda faptului că în 2009 s-a înregistrat un nivel mai mare de precipitaţii în ţările din sudul Europei decât în anii anteriori, sunt încă necesare eforturi susţinute pentru a stopa şi inversa fenomenul de supraexploatare a resurselor de apă limitate ale Europei. Pentru ca Europa să aibă suficientă apă de bună calitate pentru a satisface nevoile utilizatorilor şi a face faţă provocărilor unui climat în schimbare, este esenţial să dispună de o politică eficace de tarifare a apei, precum şi de măsuri de eficientizare a consumului de apă şi de economisire a apei.

        Comisarul UE pentru mediu, Janez Potočnik, a declarat: „Apa înseamnă viaţă – aşadar, politica în domeniul apei este asigurarea noastră de viaţă. Acest raport subliniază importanţa integrării politicii din domeniul apei în cadrul unor obiective de politică de mai mare anvergură, la toate nivelurile, atât la nivelul UE, cât şi la nivelul statelor membre. Mai mult decât orice, politicile noastre în domeniul apei trebuie să fie durabile: nu ne putem permite să împrumutăm apă din viitor.”

Deficitul de apă - o problemă europeană

        Echilibrul dintre cererea de apă şi disponibilitatea acesteia a atins un nivel critic în multe părţi ale Europei. Deficitul de apă şi seceta au devenit probleme de importanţă capitală şi se preconizează că schimbările climatice vor agrava situaţia.

        Acest nou raport arată că unele state membre au început să se confrunte cu deficite permanente de apă pe întreg teritoriul ţării. Problema nu se limitează la ţările din zona mediteraneeană. Republica Cehă a raportat că pe teritoriul său există zone cu deficit frecvent de apă, iar Franţa şi Belgia au raportat că unele straturi acvifere sunt supraexploatate.
        Timp de mai mulţi ani, Comisia a îndemnat statele membre să adopte opţiuni de politică precum tarifarea apei, instrumente ameliorate de gestionare a apei şi măsuri de eficientizare a consumului şi de economisire a apei.

        Un raport realizat pentru Comisie în 2009 a arătat că introducerea de cerinţe obligatorii cu privire la dispozitivele consumatoare de apă în temeiul Directivei extinse privind proiectarea ecologică ar putea genera economii importante. Dacă ar fi incluse toate produsele de uz casnic consumatoare de apă, s-ar putea obţine o reducere cu 19 % a consumului total de apă, adică o reducere cu 3,2 % a volumului total de apă captat anual în UE.  Reducerea consumului de apă al produselor energetice precum robinetele, duşurile şi băile ar putea genera, de asemenea, o reducere cu 20 % a nevoilor de încălzire, iar reducerea timpului petrecut la duş, a frecvenţei băilor sau a utilizării robinetelor poate duce la economii de 20-30 %.

        Raportul dat publicităţii la 18 mai confirmă faptul că o bună gestionare a apei trebuie să se bazeze pe ierarhizarea necesităţilor, punând accentul pe gestionarea cererii de apă. Opţiunile de alimentare ar trebui luate în considerare doar după ce s-a epuizat potenţialul de economisire a apei.

        De asemenea, raportul exprimă îngrijorarea Comisiei cu privire la întârzierea implementării Directivei-cadru privind apa în statele membre cele mai afectate de deficitul de apă. Statele membre trebuiau să prezinte planurile de gestionare a bazinelor hidrografice europene până în luna martie, însă în unele state membre nu au fost demarate încă nici consultările privind aceste planuri.

Către un plan de salvgardare a apelor UE

        Comisia lansează o serie de activităţi pregătitoare în vederea revizuirii, în 2012, a politicii în domeniul deficitului de apă şi al secetei. În 2010, accentul se va pune pe eficienţă, în special pe potenţialul de economisire a apei în clădiri, pe reducerea scurgerilor şi pe eficienţa utilizării apei în agricultură.

        Rezultatele acestor activităţi vor fi utilizate la planul de salvgardare a apelor UE, planificat pentru 2012, împreună cu o analiză a implementării Directivei-cadru privind apa şi o analiză a vulnerabilităţii resurselor de mediu precum apa, biodiversitatea şi solul la efectele schimbărilor climatice şi ale altor presiuni antropice.

        Marţi, deputaţii au adoptat noua legislaţie privind eficienţa energetică a clădirilor, legislaţie care îi va ajuta pe consumatori să îşi reducă valoarea facturilor la energie, iar UE va putea astfel să atingă obiectivul de reducere a consumului de energie cu 20% până în 2020. Statele membre vor trebui să îşi adapteze normele de construcţie, astfel încât toate clădirile construite începând cu sfârşitul anului 2020 să dispună de standarde înalte în ceea ce priveşte eficienţa energetică.

 Raportul PE a fost elaborat de Silvia-Adriana Ţicău (S&D, RO). 

        Clădirile sunt responsabile pentru 40% din totalul consumului de energie în Uniunea Europeană, fiind ce mai mare sursă de emisii CO2. Prin îmbunătăţirea performanţei energetice a clădirilor se vor putea atinge şi obiectivele UE în materie de emisii, şi anume reducerea acestor cu 20% până în 2020. Măsuri simple precum o mai bună izolare ar putea reduce emisiile cu până la 80%.

        Noua directivă privind eficienţa energetică a clădirilor stabileşte cerinţele minime în cazul performanţei energetice a clădirilor noi, precum şi aplicarea acestora asupra clădirilor existente. Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a garanta că cerinţele minime de performanţă energetică pentru clădiri  ating niveluri optime din punctul de vedere al costurilor.

        Până la 31 decembrie 2020, toate clădirile noi vor fi clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero, iar energia va proveni în mare parte din surse regenerabile. Clădirile ocupate şi deţinute de autorităţile publice vor trebuie să îndeplinească aceste standarde deja din 2018. Pentru a stimula măsurile legate de eficienţa energetică, se va asigura o finanţare parţială din bugetul Uniunii.  
        Atunci când clădirile sunt supuse unor renovări majore, performanţa energetică a clădirii este îmbunătăţită pentru a satisface cerinţele minime de performanţă energetică. În procesul de renovare, proprietarii sunt încurajaţi să introducă sisteme inteligente de contorizare şi să înlocuiască sistemele de apă caldă şi climatizare cu alternative eficiente din punct de vedere energetic, precum pompele de căldură reversibile. Legislaţia naţională va impune şi inspecţii periodice ale generatoarelor de căldură şi ale sistemelor de aer condiţionat. 

        Directiva adoptată marţi, în a doua lectură, face parte dintr-un pachet legislativ mai extins privind eficienţa energetică. Miercuri, deputaţii vor adopta şi formatul etichetei privind eficienţa energetică.

        Parlamentul a adoptat miercuri un nou format al etichetării privind eficienţa energetică, introducând o clasă adiţională de tip "plus" la schema de culori deja cunoscută. Aceste etichete vor conţine mai multe informaţii legate de consumul energetic al produselor de uz casnic şi al produselor cu impact energetic. În plus, orice viitoare publicitate care promovează preţul sau eficienţa energetică a frigiderelor, a maşinilor de spălat sau a cuptoarelor va trebui să indice clasa energetică a produselor. 

        Eticheta existentă ajută deja consumatorii să evalueze costurile curente atunci când achiziţionează noi produse pentru uz casnic precum frigidere, congelatoare, maşini de spălat, uscătoare, maşini de spălat vase, cuptoare sau aparate pentru aer condiţionat. Producătorii sunt în prezent obligaţi să indice consumul anual de energie indiferent dacă produsul are o eficienţă energetică foarte bună (verde, categoria "A") sau precară (roşu, categoria "G"). În funcţie de produs, eticheta va indica consumul de apă, nivelul zgomotului sau puterea calorică. 

Şapte categorii - şapte culori

        Noua etichetă de eficienţă energetică pentru aparatele de uz casnic va permite categorii adiţionale ("A+++" fiind pentru produsele cu cel mai redus consum energetic), numărul acestora va fi însă limitat la 7. La adăugarea unei noi clase, gama de culori se va deplasa. În acest mod, este garantat un format al etichetei care să fie clar vizibil şi lizibil şi uşor de înţeles de către consumatori. 

Publicitatea trebuie să indice eficienţa energetică

        Orice publicitate pentru un anumit model de produse cu impact energetic include o referire la clasa de eficienţă energetică a produsului, atunci când sunt făcute publice informaţii legate de impactul energetic sau de preţ. Furnizarea de informaţii exacte, relevante şi comparabile privind consumul specific de energie al produselor cu impact energetic va ajuta utilizatorilor finali să se decidă în funcţie de potenţialul de economisire a energiei, în vederea reducerii facturilor la energie pe termen lung.

Etichetare tocurilor pentru uşi şi ferestre

        În viitor, etichetarea privind eficienţa energetică se va aplica şi produselor cu consum energetic cu destinaţie industrială şi comercială, ca de exemplu: camerele frigorifice, vitrinele de vânzare, instalaţiile de gătit industriale, automate (sandvişuri, gustări, răcoritoare, cafea etc.) şi motoare industriale.

        În plus, obligativitatea etichetării se va aplica şi asupra  produselor energetice, inclusiv cele de construcţie, care nu consumă energie dar care "au un impact direct sau indirect" asupra economiei de energie, precum tocurile pentru uşi şi ferestre.
         O dată ce directiva va fi publicată în Jurnalul Oficial, Statele Membre vor avea un an la dispoziţie pentru a-şi adapta legislaţia naţională privitoare la etichetarea privind eficienţa energetică. 

        Directiva adoptată miercuri, în a doua lectură, face parte dintr-un pachet legislativ mai extins. Raportul PE aferent a fost elaborat de Anni Podimata (S&D, GR).

         Marţi a fost adoptat un raport separat, elaborat de Silvia-Adriana Ţicău (S&D, RO) cu privire la performanţa energetică a clădirilor:

Profilul raportoarei - Anni Podimata (S&D, GR) 
Notă de background privind eficienţa energetică (EN) 
Website-ul Comisiei Europene privind eficienţa energetică a clădirilor (EN) 
Formatul etichetei privind consumul energetic 

Textele adoptate vor fi disponibile (click 18 mai 2010) aici 
Serviciul de presă al Parlamentului European  

Produse audio, video şi foto de la sesiunea plenară via server FTP (calitate de emisie)
ftp://epavvideoget:mo12ssb@ftpeps01.europarl.eu.int//epavvideo/EBS/Strasbourg/week20/