În Uniunea Europeană, femeile câștigă de-a lungul vieţii, în medie, cu 17,5% mai puțin decât bărbații. Acest procentaj uimitor va fi evidenţiat mâine, cu ocazia primei Zile Europene a Egalității Salariale celebrată în întreaga UE. Această zi – 5 martie – marchează numărul de zile suplimentare pe care femeile trebuie să le muncească în anul 2011 pentru ca suma de bani câştigată de acestea să fie echivalentă cu cea obţinută de bărbaţi în 2010. Comisia Europeană se angajează să reducă diferențele de salarizare între bărbați și femei şi a publicat, în septembrie 2010, o strategie globală privind egalitatea între sexe (a se vedea IP/10/1149 şi MEMO/10/430). Ziua Europeană a Egalității Salariale din acest an, care vizează sensibilizarea cetăţenilor faţă de aceste diferențe de salarizare, prefațează Ziua Internațională a Femeii din data de 8 martie.

        „97 de milioane de femei din Europa lucrează de la 1 ianuarie, însă încep să fie remunerate efectiv abia de săptămâna aceasta”, a declarat dna Viviane Reding, vicepreședinte al Comisiei Europene și comisar european pentru justiție. „Ziua Europeană a Egalității Salariale readuce în prim-plan amploarea eforturilor pe care trebuie să le depunem pentru a elimina diferențele de salarizare între bărbați și femei. Alături de statele membre şi de partenerii sociali, vom încerca să reducem considerabil diferențele de salarizare între bărbați și femei în UE, astfel încât în viitor să nu mai avem nevoie de o zi a egalității salariale care să marcheze aceste disparităţi".

        „Remunerare egală pentru muncă egală” reprezintă unul din principiile fondatoare ale UE. El figurează deja în Tratatul de la Roma din 1957. Cu toate acestea, progresele realizate în materie de reducere a diferențelor de salarizare între bărbați și femei au fost lente. Potrivit celor mai recente statistici, realizate pentru anul 2008, procentajul variază de la 5% în Italia până la 30% în Estonia. Acest lucru reflectă inegalitățile complexe care persistă pe piaţa forţei de muncă.

Pentru a răspunde acestor diferențe de salarizare, Comisia are în vedere:

- sprijinirea inițiativelor în favoarea remunerării egale la locul de muncă, precum mărcile, „cartele” și premiile pentru egalitate; un exemplu sunt cele identificate într-un recent Studiu al UE privind iniţiativele fără caracter legislativ pentru companii, în vederea promovării egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi la locul de muncă;

- favorizarea elaborării unor instrumente pentru angajatori care să corecteze disparitățile salariale nejustificate, cum ar fi Logib, un instrument utilizat în Germania şi Luxemburg, care permite societăţilor să identifice diferențele de salarizare între bărbați și femei în cadrul organizaţiilor lor;

- examinarea posibilităţilor de îmbunătăţire a transparenței remunerării, precum şi a impactului asupra egalității salariale al acordurilor de lucru atipice, cum ar fi munca cu jumătate de normă şi contractele pe durată determinată;

- modalităţile de încurajare a femeilor şi bărbaţilor să îmbrăţişeze profesii netradiționale, precum şi facilitarea, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi, concilierii vieţii profesionale cu cea privată.

Context

        Datorită legislației UE și legislațiilor naționale privind egalitatea salarială, numărul cazurilor de discriminare directă – respectiv diferențele de salarii între bărbații și femeile care fac exact aceeași muncă – a scăzut. Dar diferența de salarizare are conotații mai largi: ea reflectă discriminarea și inegalitatea care continuă să se manifeste pe întreaga piață a forței de muncă.

        Cum diferența de salarizare se reflectă asupra veniturilor obținute după o viață de muncă, rezultă că femeile vor avea şi pensii mai mici. Prin urmare, probabilitatea de a se confrunta cu sărăcia la bătrâneţe este mai mare în cazul femeilor: 22% dintre femeile în vârstă de şi peste 65 de ani sunt expuse riscului de sărăcie, în timp ce numai 16% dintre bărbați se află în aceeaşi situație.

        Activitățile de sensibilizare au un rol esențial în a informa angajatorii, angajații și părțile interesate despre motivele persistenței unor diferențe de salarizare între femei și bărbați și despre modalitățile prin care acestea pot fi reduse. De aceea, Comisia continuă să deruleze o campanie de informare la nivelul UE, cu acțiuni în toate cele 27 de state membre. Un calculator online al diferenţelor de salarizare între femei și bărbați permite angajaților și angajatorilor să aibă o reprezentare a acestor diferențe.

        Un sondaj Eurobarometru privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, lansat anul trecut, arată că 62% dintre europeni consideră că există în continuare inegalitate între femei și bărbați în multe domenii ale societății. 82% dintre persoanele chestionate au afirmat că diferența de salarizare între bărbați și femei ar trebui abordată urgent, iar 61% dintre respondenţi consideră că deciziile la nivelul UE joacă un rol important în promovarea egalităţii de șanse între femei și bărbați.

        La 1 martie, doamna vicepreşedinte Reding s-a întâlnit cu directori și președinți ai consiliilor de administrație ai unor mari companii europene pentru a discuta modalităţile de creştere a numărului de femei în consiliile de administrație ale întreprinderilor (a se vedea IP/11/242 şi MEMO/11/124).

Anexă

Pagini Utile

• Egalitatea de șanse între femei și bărbați în UE:

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=en&catId=418

• Campania privind diferențele de salarizare între bărbați și femei:

http://ec.europa.eu/equalpay

• Pagina de internet a doamnei Viviane Reding, vicepreședinte al Comisiei Europene și comisar pentru justiție, drepturi fundamentale și cetățenie:

http://ec.europa.eu/commission_2010-2014/reding/index_en.htm

        În urma acestei ratificări oficiale, Uniunea Europeană devine parte la primul tratat privind drepturile omului: Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap. Convenţia este menită să asigure că persoanele cu handicap îşi pot exercita drepturile în condiţii de egalitate cu toţi ceilalţi cetăţeni. Acesta este primul tratat general privind drepturile omului ratificat de UE în ansamblul său. Tratatul a fost semnat, de asemenea, de toate cele 27 de state membre ale UE şi ratificat de 16 dintre acestea (a se vedea anexa). UE devine astfel cea de a 97-a parte la acest tratat, care stabileşte norme minime pentru protecţia şi salvgardarea unei game complete de drepturi civile, politice, sociale şi economice pentru persoanele cu handicap. Acesta reflectă angajamentul mai larg al UE de a crea o Europă fără obstacole pentru cele 80 de milioane de persoane cu handicap estimate în UE până în 2020, astfel cum este precizat în Strategia Comisiei Europene pentru persoanele cu handicap (IP/10/1505)

        „Este o veste bună pentru noul an şi un reper important pentru istoria drepturilor omului, întrucât este prima dată când UE devine parte la un tratat internaţional privind drepturile omului.Aş dori să mulţumesc preşedinţiei belgiene pentru excelenta sa cooperare, care a făcut posibilă încheierea rapidă şi fructuoasă a procesului de ratificare”, a declarat doamna Viviane Reding, vicepreşedinte al Comisiei Europene şi comisar european pentru justiţie.„Convenţia Naţiunilor Unite promovează şi protejează drepturile omului, precum şi libertăţile fundamentale ale persoanelor cu handicap.În noiembrie, Comisia a prezentat, pentru următoarea decadă, o strategie UE pentru persoanele cu handicap,care cuprinde măsuri concrete şi un calendar precis de punere în aplicare a convenţiei Naţiunilor Unite.Invit toate statele membre care încă nu au ratificat convenţia să facă acest lucru imediat.Ține de responsabilitatea noastră colectivă să ne asigurăm că persoanele cu handicap nu întâmpină obstacole suplimentare în viaţa lor de zi cu zi.”

        UE a semnat Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap la 30 martie 2007 (IP/07/446) data deschiderii acesteia spre semnare. Începând cu această dată, convenţia a fost semnată de toate cele 27 de state membre ale UE şi de încă 120 de state din lume. În urma încheierii procedurii de ratificare, UE în ansamblul său este acum prima organizaţie internaţională care a devenit parte oficială la convenţie (precum şi 16 state membre ale UE).

        Convenţia obligă părţile să asigure că persoanele cu handicap îşi pot exercita drepturile pe deplin, în condiţii de egalitate cu toţi ceilalţi cetăţeni (MEMO/10/198).

        Pentru UE, aceasta înseamnă să asigure că toată legislaţia, politicile şi programele la nivelul UE sunt conforme cu prevederile Convenţiei privind drepturile persoanelor cu handicap, în limita competenţelor UE. Țările care au ratificat convenţia, precum statele membre ale UE, ar trebui să ia măsuri în următoarele domenii: accesul la educaţie, ocuparea forţei de muncă, transport, infrastructuri şi clădiri deschise accesului public, acordarea dreptului de vot, îmbunătăţirea participării politice şi asigurarea capacităţii juridice depline a tuturor persoanelor cu handicap.

        Părţile care au ratificat convenţia vor fi nevoite să informeze periodic Comitetul ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap cu privire la măsurile luate în vederea punerii în aplicare a convenţiei. Comitetul, alcătuit din experţi independenţi, va sublinia toate deficienţele în punerea în aplicare a convenţiei şi va formula recomandări.

        Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap pune accentul pe oferirea capacităţii persoanelor cu handicap de a-şi exercita drepturile în condiţii de egalitate cu ceilalţi, precum şi pe eliminarea obstacolelor în viaţa de zi cu zi. Aceasta are în vedere, de asemenea, punerea în aplicare a prevederilor convenţiei, atât la nivelul UE, cât şi la nivel naţional. Strategia completează şi sprijină acţiunile statelor membre, care sunt principalele responsabile de politicile privind persoanele cu handicap.

ANNEX
 
State of play UN Convention on the Rights of Persons with Disabilities
 

Dates of signatures and ratification
Country	Signature		Ratification*/Formal confirmation
	UN Convention	Optional Protocol	UN Convention	Optional Protocol
AT	30 March 2007	30 March 2007	26 September 2008	26 September 2008
BE	30 March 2007	30 March 2007	2 July 2009	2 July 2009
BG	27 September 2007	18 December 2008
CY	30 March 2007	30 March 2007
CZ	30 March 2007	30 March 2007	28 September 2010
DE	30 March 2007	30 March 2007	24 February 2009	24 February 2009
DK	30 March 2007		24 July 2009
EE	25 September 2007
EL	30 March 2007	27 September 2010
ES	30 March 2007	30 March 2007	3 December 2007	3 December 2007
FI	30 March 2007	30 March 2007
FR	30 March 2007	23 September 2008	18 February 2010	18 February 2010
HU	30 March 2007	30 March 2007	20 July 2007	20 July 2007
IE	30 March 2007
IT	30 March 2007	30 March 2007	15 May 2009	15 May 2009
LT	30 March 2007	30 March 2007	18 August 2010	18 August 2010
LU	30 March 2007	30 March 2007
LV	18 July 2008	22 January 2010	1 March 2010	31 August 2010
MT	30 March 2007	30 March 2007
NL	30 March 2007
PL	30 March 2007
PT	30 March 2007	30 March 2007	23 September 2009	23 September 2009
RO	26 September 2007	25 September 2008
SE	30 March 2007	30 March 2007	15 December 2008	15 December 2008
SI	30 March 2007	30 March 2007	24 April 2008	24 April 2008
SK	26 September 2007	26 September 2007	26 May 2010	26 May 2010
UK	30 March 2007	26 February 2009	8 June 2009	7 August 2009
EU	30 March 2007		23 December 2010

 
* Ratification means the deposit of the instrument of ratification with the Secretary-General of the United Nations
** Internal procedures achieved, however the instrument of formal confirmation not yet deposited with the Secretary-General of the United Nations

Pagini Utile

• Context

Una din şase persoane din Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă aproximativ 80 de milioane de persoane, are un handicap al cărui grad variază între uşor şi grav. Peste o treime dintre persoanele cu vârsta de peste 75 de ani au handicapuri care le impun anumite restricţii. Se preconizează că numărul acestora va creşte odată cu îmbătrânirea progresivă a populaţiei UE. Majoritatea acestor persoane sunt împiedicate, mult prea frecvent, să participe pe deplin în cadrul societăţii şi al economiei din cauza unor obstacole fizice sau de altă natură, precum şi din cauza discriminării.

        Miercuri, Comisia Europeană a aprobat cererile a şase state (cinci state membre UE şi Croaţia) de acordare de asistenţă pentru inundaţiile care au avut loc în Europa Centrală în perioada mai-iunie 2010, oferind o finanţare de peste 182 milioane de euro  prin intermediul Fondului de solidaritate al Uniunii Europene. Ajutorul propus este de peste 105 milioane euro pentru Polonia, peste 20 milioane euro pentru Slovacia, peste 22 milioane euro pentru Ungaria, peste 5 milioane euro pentru Republica Cehă, circa 4 milioane euro pentru Croaţia şi circa 25 milioane euro pentru România. Înainte ca sumele să fie plătite, ele trebuie să fie confirmate de către autoritatea bugetară (Parlamentul European şi Consiliul), la începutul lui 2011 şi se estimează că vor fi vărsate în martie 2011.

1. Context:

        Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE) a fost creat ca reacţie la gravele inundaţii care au avut loc în Europa Centrală în vara anului 2002. Regulamentul FSUE[1] a intrat în vigoare la 15 noiembrie 2002. Statele membre ale UE şi statele care poartă negocieri pentru aderarea la UE (în prezent Turcia şi Croaţia) pot solicita asistenţă financiară în eventualitatea unei catastrofe naturale majore.

2. Prezentare generală 

        Fondul de solidaritate al Uniunii Europene este un instrument relativ simplu din punct de vedere administrativ. În principiu, caracteristicile sale sunt următoarele:

        În cazul unei „catastrofe majore”, există un singur criteriu de eligibilitate, şi anume pagube care să depăşească un anumit plafon, stabilit pentru fiecare ţară.

        FSUE poate interveni, în mod excepţional, pentru catastrofe mai mici, aşa-numitele „catastrofe regionale extraordinare”, care afectează majoritatea populaţiei unei regiuni, în cazul în care se consideră că dezastrul va avea efecte serioase şi de lungă durată asupra stabilităţii economice şi a condiţiilor de viaţă.

        De asemenea, tot în mod excepţional, FSUE poate interveni într-un stat membru sau într-un stat care poartă negocieri de aderare la UE, afectat de aceeaşi catastrofă majoră ca şi un alt stat eligibil. În acest caz nu se aplică niciun criteriu specific.
Ajutorul este plătit  imediat, într-o singură rată. Nu există cerinţe privind programarea sau co-finanţarea.

        Dat fiind că finanţarea FSUE nu este cuprinsă în cadrul bugetar obişnuit al UE, ci provine din resurse suplimentare care depăşesc bugetul obişnuit al UE, Comisia nu poate decide singură privind acordarea asistenţei financiare. Ea trebuie să propună autorității bugetare (Consiliul și Parlamentul European) să mobilizeze Fondul. Ajutorul nu poate fi plătit decât după ce fondurile au fost deblocate printr-o procedură bugetară.

        FSUE este foarte eficient ca instrument de refinanţare pentru operaţiuni de urgenţă în urma unei catastrofe. După ce ajutorul este acordat, acesta poate refinanța anumite tipuri de măsuri de urgență efectuate din prima zi a catastrofei.
Instrumentul este uneori perceput în mod eronat ca instrument de reacție rapidă, acesta nefiind scopul în care a fost conceput.

3. Care este plafonul pentru acordarea de asistenţă ?

        FSUE oferă sprijin financiar pentru măsuri de urgență în cazul unei catastrofe naturale majore, adică implicând daune directe de peste 3 miliarde euro la nivelul  prețurilor din 2002 (ceea ce în 2010 se ridică la circa 3,4 miliarde euro) sau 0,6% din venitul național brut al țării afectate, luându-se în considerare valoarea cea mai mică.

        În mod excepţional, FSUE poate fi mobilizat chiar dacă pagubele înregistrate nu depăşesc plafonul stabilit în cazul: (i) unui stat vecin afectat de aceeași catastrofă gravă ca şi un alt stat eligibil; sau (ii) catastrofelor regionale extraordinare care afectează majoritatea populaţiei din regiunea afectată şi care au efecte serioase şi de lungă durată asupra stabilităţii economice şi a condiţiilor de viaţă.

4. Ce măsuri pot fi finanţate prin intermediul FSUE ?

        În principiu, plăţile oferite prin intermediul Fondului se limitează la finanțarea operațiunilor de urgență întreprinse de autoritățile publice, pentru acoperirea unor daune pentru care nu se pot face asigurări (cum ar fi servicii de salvare, repunerea în funcțiune a infrastructurilor, cazare provizorie, operaţiuni de curăţare a zonelor afectate de catastrofe, protejarea patrimoniului cultural împotriva unor daune suplimentare, etc). Nu sunt incluse aici daunele suferite de proprietăţi private sau pierderile de venituri, inclusiv din agricultură.

[1] Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului din 11 noiembrie 2002 de instituire a Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene

5. Care este bugetul anual ?

        FSUE are un buget anual de 1 miliard de euro. Cu toate acestea, suma efectiv mobilizată variază de la an la an, în funcție de incidența catastrofelor (variind, la ora actuală, între 728 de milioane EUR mobilizați în 2002 și 19 milioane EUR mobilizați în 2008). Suma disponibilă anual pentru catastrofe regionale extraordinare este limitată la 7,5% din bugetul anual al FSUE (75 milioane euro).

6. Cum se calculează valoarea ajutorului ?

        O țară afectată de o catastrofă primește o cotă inferioară de ajutor de 2,5% pentru daunele situate sub plafonul de 0,6% din venitul național brut sau sub plafonul de 3,4 miliarde EUR și o cotă superioară de ajutor de 6% pentru daunele care depășesc plafonul. Aceasta permite ca, pentru daune de aceeași amploare, țările relativ mai sărace să primească, în termeni absoluți, un ajutor mai mare decât țările mai bogate.

7. Care este procedura pentru a depune o cerere de finanţare ?

        Autoritățile naționale ale țării afectate pot depune o cerere către Comisie nu mai târziu de 10 săptămâni după apariţia primelor pagube  (Comisia nu poate lua această inițiativă).

        După aceea, Comisia evaluează cererea și hotărăște dacă să activeze FSUE și suma pe care o consideră adecvată pentru ajutor și propune autorității bugetare mobilizarea acesteia.

        Ajutorul este plătit într-o singură rată după semnarea cu statul beneficiar a unui acord de punere în aplicare. După acordarea ajutorului, acesta poate fi folosit pentru refinanţarea măsurilor de urgenţă care au fost luate încă din prima zi a catastrofei.

8. Câte cereri au fost primite până acum ?

        (Situaţia la 16 decembrie 2010): Din 2002, Comisia a primit 85 de cereri pentru asistenţă financiară prin intermediul Fondului, dintre care 17 numai în 2010. Dintre aceste 85 de cereri, 42 au fost aprobate, majoritatea pentru catastrofe majore. Ajutorul financiar acordat s-a ridicat la peste 2,15 miliarde euro, iar alte 262 milioane sunt în curs de a fi acordate.

9. Detalii privind decizia din 15 decembrie a Comisiei:

Beneficiar   Polonia Slovacia Ungaria Republica Cehă Croaţia România

Valoarea daunelor (în euro) 2 300 000 000 561 000 000 719 000 000 204 000 000 153 000 000 876 000 000

Finanţare FSUE (în euro) 105 567 155 20 430 841 22 485 772 5 111 401 3 825 983 24 967 741

        Reprezentanța Comisiei Europene în România, împreună cu Biroul Parlamentului European în România și Consiliul Național al Dizabilității din România au organizat în data de  3 decembrie, de Ziua Internațională și Europeană a persoanelor cu dizabilități, Forumul cetățenesc intitulat "Șanse egale - legislația europeană și persoanele cu dizabilități". În decembrie 2010 va fi lansat şi primul dicționar român-englez, englez-român în alfabetul Braille, finanțat de Reprezentanța Comisiei Europene in Romania.

        Participanții la forum, reprezentanți ai Asociațiilor de nevăzători, persoane cu handicap neuromotor, handicap somatic, surzi, invalizi de război, reuniți sub umbrela Consiliului Național al Dizabilității, reprezentanți ai altor ONG-uri precum și reprezentanți ai Ministerului Educației și ai Camerei Deputaților au dezbătut probleme legate de cadrul legislativ pentru persoanele cu dizabilități în Uniunea Europeană, cu accent pe aplicarea acestuia în România.

        Forumul a decis întrunirea in acest format si in cursul anului 2011, pentru a asigura comunicarea cu deputații europeni si informarea pentru adoptarea si implementarea in Romania a legislației europene.

        Zilele europene ale dezvoltării constituie un forum în cadrul căruia se iau, anual, decizii privind modalităţile de combatere a sărăciei la nivel global.

        Zilele europene ale dezvoltării au reunit la Bruxelles, în perioada 6-7 decembrie, un număr de 7 000 de participanţi. Discuţiile s-au axat pe identificarea unor modalităţi mai eficiente de acordare a ajutorului pentru dezvoltare, pentru a face faţă unor probleme legate de securitatea alimentară, aprovizionarea cu apă, sănătate, educaţie, drepturile omului, egalitatea de gen, democraţie, bună guvernanţă, creştere economică şi socială.

        Împreună cu statele membre, UE este cel mai mare furnizor de ajutor din lume, contribuind cu peste jumătate din banii utilizaţi pentru sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare. De asemenea, Uniunea stimulează dezvoltarea acestor ţări deschizându-şi pieţele pentru export şi încurajând integrarea economică regională.

        Potrivit unui sondaj realizat în 2010 , aproximativ 89% dintre europeni consideră că este foarte important sau destul de important ca ajutorul pentru dezvoltare să fie acordat chiar şi în condiţii de criză economică. Aproximativ 50% sunt de părere că UE trebuie să-şi onoreze angajamentul de a majora ajutorul la 0,7% din venitul naţional brut până în 2015, în timp ce 14% cred că UE ar trebuie să suplimenteze aceste fonduri.

        Anul acesta, Zilele europene ale dezvoltării s-au concentrat pe nevoile speciale ale ţărilor celor mai puţin dezvoltate, pe egalitatea de gen şi pe problema falsificării medicamentelor.

        Un grup de experţi a analizat avantajele includerii drepturilor copiilor în politica de dezvoltare. În cadrul unui seminar având ca obiectiv schimbul de bune practici, a fost abordată problema copiilor care lucrează în industria producătoare de cacao.

        Un alt grup de experţi a luat în dezbatere problema evoluţiei politicii pentru dezvoltare a UE şi rolul acesteia în susţinerea valorilor democratice în ţările în curs de dezvoltare. Evenimentul a prilejuit, de asemenea, discuţii referitoare la combaterea sărăciei, precum şi o dezbatere cu privire la rolul autorităţilor locale.

        Comisia a luat în discuţie adoptarea unei iniţiative privind îmbunătăţirea accesului la energie în ţările în curs de dezvoltare şi eforturile pe care trebuie să le facă UE pentru a atinge Obiectivele de dezvoltare ale mileniului stabilite de Naţiunile Unite, care trasează direcţii de acţiune la nivel global pentru reducerea sărăciei până în 2015.

Au fost prezentate rapoarte şi studii, inclusiv Raportul european pe 2010 privind dezvoltarea .

Informaţii suplimentare despre ajutorul UE pentru dezvoltare
EuropeAid