Parlamentul European a votat două rapoarte care analizează aspectele legate de noile competenţe ale acestei instituţii, ce vor decurge din implementarea Tratatului de la Lisabona, precum şi implicaţiile juridice şi schimbările de natură instituţională ale tratatului, în cazul în care acesta va intra în vigoare.

       Raportul elaborat de Jo Leinen (PSE, Germania) prezintă detalii legate de noile competenţe ale Parlamentului European ce vor decurge din implementarea Tratatului de la Lisabona.

Carta drepturilor fundamentale
       În primul rând, deputaţii salută obligativitatea juridică pe care Tratatul o conferă Cartei drepturilor fundamentale şi recunoaşterea pentru toţi cetăţenii şi rezidenţii UE a drepturilor, libertăţilor şi principiilor pe care le proclamă şi subliniază că Parlamentul se va angaja să asigure respectarea deplină a Cartei.

Extinderea procedurii de codecizie (procedura legislativă ordinară)
       Totodată se salută faptul că cele mai multe decizii în domeniul politicii agricole comune (PAC), al justiţiei civile, azilului, imigrării şi vizelor, precum şi cooperarea juridică şi poliţienească în cazuri penale, vor fi tratate conform procedurii legislative ordinare, punând astfel Parlamentul European pe picior de egalitate cu Consiliul în ceea ce priveşte legiferarea.

       Extinderea sferei de acţiune externă a Uniunii, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, inclusiv stipularea unor noi temeiuri juridice şi instrumente din domeniul politicii externe (acţiunile externe şi Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC)/Politica de Securitate şi de Apărare Comună (PSAC), necesită crearea unui nou echilibru interinstituţional care să garanteze exercitarea unui control democratic corespunzător de către Parlamentul European.

Noi drepturi de iniţiativă
       Potrivit Tratatului de la Lisabona, Parlamentul va avea dreptul de a iniţia amendamente la Tratate, deputaţii subliniind că PE "va uza de dreptul său de a prezenta noi idei privind viitorul Europei, atunci când noile provocări vor face necesar acest lucru." În plus, Parlamentul va avea drept de iniţiativă în privinţa propunerilor legate de propria sa structură.  

Clauza de retragere
       În raportul Leinen se ia act de introducerea unei „clauze de retragere” pentru statele membre (articolul 50 din TUE) şi se subliniază că acordul care stabileşte mecanismele privind retragerea unui stat membru din Uniunea Europeană nu poate fi încheiat fără consimţământul Parlamentului.

Propunerile incluse în raportul Leinen
       Deputaţii europeni solicită celorlalte instituţii să înceapă negocierile pentru un acord interinstituţional care să cuprindă:
o        principalele obiective care trebuie realizate de Uniunea Europeană după 2009, de exemplu sub forma unui acord cadru între cele trei instituţii politice asupra unui program cadru pentru mandatul Parlamentului şi Comisiei care începe în 2009; 5 77
o        măsurile de punere în aplicare care trebuie adoptate pentru ca Tratatul să fie un succes pentru instituţii şi pentru cetăţenii Uniunii;
o        solicită actualizarea acordului interinstituţional dintre Parlament şi Consiliu care defineşte relaţiile de lucru ale acestora în domeniul politicii externe, inclusiv schimburile de informaţii confidenţiale.

       Raportul Parlamentului European a fost adoptat cu 441 voturi pentru, 77 împotrivă şi 18 abţineri.

       Raportul elaborat de Jean-Luc Dehaene (PPE-DE, Belgia) trece în revistă implicaţiile juridice şi schimbările de natură instituţională ale Tratatului de la Lisabona, în cazul în care acesta va intra în vigoare.

       Dacă noul tratat va intra în vigoare anul acesta, Parlamentul European doreşte să abordeze în mod corespunzător problemele legate de noul cadru instituţional. Printre subiectele în atenţia Parlamentului se află procedura de desemnare a preşedintelui Comisie Europene, compoziţia noului parlament şi reprezentarea Uniunii Europene în domeniul politicii externe.

Desemnarea noii Comisii
       În temeiul Tratatului de la Lisabona, Consiliul trebuie să „ia în considerare alegerile pentru Parlamentul European şi, înainte de desemnarea candidatului, să organizeze „consultările corespunzătoare.”

       În cazul în care Consiliul începe procedura de desemnare a preşedintelui noii Comisii imediat după alegerile din iunie 2009, acesta ar trebui să ţină cont în mod corespunzător de intervalul de timp necesar pentru a permite încheierea informală a procedurii de consultare politice cu noii reprezentanţi aleşi ai grupurilor politice, după cum  prevede Tratatul de la Lisabona. În aceste condiţii, s-ar respecta esenţa noilor sale prerogative, iar  Parlamentul European ar putea demara aprobarea numirii Preşedintelui Comisiei.

       În raport se subliniază că, în orice caz, procedura de numire a noului colegiu ar trebui lansată numai după ce este cunoscut rezultatul celui de al doilea referendum din Irlanda. Membrii Parlamentului European consideră că în cadrul numirii pentru cele mai importante posturi politice ale Uniunii Europene, statele membre şi familiile politice europene ar trebui să ia în considerare nu doar criteriile echilibrului geografic şi demografic, ci şi criterii bazate pe echilibrul politic şi de gen.      

Compoziţia Parlamentului European
       Pentru implementarea măsurilor tranzitorii privind componenţa Parlamentului European (decizia Consiliului European din decembrie 2008) va fi necesară  o modificare a legislaţiei naţionale. Parlamentul European  invită statele membre (România nu este vizată deoarece numărul deputaţilor europeni din România rămâne constant atât în baza Tratatului de la Nisa, cât şi a Tratatului de la Lisabona) să adopte toate prevederile necesare în legislaţia internă pentru a permite alegerea anticipată în iunie 2009 a 18 deputaţi europeni suplimentari, astfel încât aceştia să poată avea statutul de observatori începând cu data la care intră în vigoare Tratatul de la Lisabona.

       Deputaţii suplimentari vor deveni membrii deplini simultan, la o dată convenită, imediat ce procedurile de ratificare a modificării legislaţiei primare vor fi încheiate. În raport se  reaminteşte Consiliului că Parlamentul European urmează să câştige drepturi importante de iniţiativă şi de emitere a unui aviz conform Tratatului de la Lisabona (articolul 14 alineatul (2) în privinţa componenţei sale, drepturi pe care intenţionează să le exercite pe deplin.

Reprezentarea Uniunii pe scena internaţională
       Dacă noul tratat va intra vigoare, UE va dispune de două posturi importante în domeniul politicii externe şi anume cel pentru Preşedintele Consiliului European şi Înaltul Reprezentant pentru politică externă care va exercita şi funcţia de vice-preşedinte al Comisiei Europene.

       Pentru a asigura că acest sistem complex, menit să îmbunătăţească coerenţa politică a Uniunii, nu influenţează negativ eficienţa, în raportul Dehaene se propune ca Preşedintele Consiliului European să reprezintă Uniunea la nivelul şefilor de stat şi de guvern în chestiunile referitoare la PESC, dar nu are competenţa de a desfăşura negocierile politice în numele Uniunii, această sarcină aparţinând Vicepreşedintelui Comisiei (Înaltului Reprezentant). De asemenea, acestuia/acesteia i se poate solicita să îndeplinească un rol specific de reprezentare a Consiliului European la anumite evenimente internaţionale.

       Potrivit deputaţilor europeni, nu va mai fi de dorit ca Preşedintelui Consiliului Afaceri Generale (mai ales prim-ministrul statului membru care asigură preşedinţia) sau preşedintelui unei formaţiuni sectoriale specifice a Consiliului să li se ceară să exercite funcţia de reprezentare externă a Uniunii. 

Componenţa Consiliilor Afaceri Generale şi Afaceri Externe
       Diferenţierea între rolurile Consiliului Afaceri Generale şi ale Consiliului Afaceri Externe prevăzute de Tratatul de la Lisabona implică o componenţă diferită a acestor două formaţiuni ale Consiliului, în special deoarece extinderea conceptului de relaţii externe ale Uniunii, astfel cum este definit în tratatele modificate de Tratatul de la Lisabona, va face din ce în ce mai dificil cumulul de mandate în cadrul celor două formaţiuni ale Consiliului. Prin urmare, este de dorit ca miniştrii de afaceri externe să se concentreze în primul rând asupra activităţilor Consiliului Afaceri Externe.

       În acest sens, se consideră că ar putea fi necesar ca primul ministru / şeful de stat al statului membru care preia Preşedinţia Consiliului să prezideze personal şi să asigure buna funcţionare a Consiliului Afaceri Generale, în calitate de organ responsabil de coordonarea diferitelor formaţiuni ale Consiliului, de arbitrajul privind priorităţile şi de soluţionarea conflictelor pentru care, în prezent, Consiliul European este sesizat prea frecvent.

       Raportul Parlamentului European a fost adoptat cu 363 voturi pentru, 93 împotrivă şi 19 abţineri.

A6-0145/2009 - Raport privind noul rol şi noile responsabilităţi ale Parlamentului care decurg din Tratatul de la Lisabona

Raportor: Jo Leinen (PSE, Germania)
Procedură: iniţiativă proprie
Dezbatere: miercuri, 6 mai 2009
Vot: joi, 7 mai 2009

A6-0142/2009 - Raport referitor la impactul Tratatului de la Lisabona asupra dezvoltării echilibrului instituţional al Uniunii Europene

Raportor: Jean-Luc Dehaene (PPE-DE, Belgia)
Procedură: iniţiativă proprie
Dezbatere: miercuri, 6 mai 2009
Vot: joi, 7 mai 2009

Mai multe informaţii:
Site tematic dedicat Tratatului de la Lisabona "Europa în secolul al XXI-lea"
http://europa.eu/lisbon_treaty/index_ro.htm