Din cauza extinderii zonelor urbane şi a infrastructurii de transport, în Europa se pierd în fiecare an soluri care acoperă o suprafaţă mai mare decât cea a oraşului Berlin. Această tendinţă contrară principiilor dezvoltării durabile ameninţă disponibilitatea pentru generaţiile viitoare a solurilor fertile şi a rezervoarelor de apă subterană. Un nou raport făcut public astăzi de Comisia Europeană recomandă o abordare pe trei niveluri care să pună accentul pe limitarea avansării procesului de impermeabilizare a solului, pe atenuarea efectelor acestuia şi pe compensarea pierderilor de soluri valoroase prin acţiuni în alte zone.

        Comisarul european pentru mediu, Janez Potočnik, a declarat: „Ne bazăm pe soluri pentru unele servicii ecosistemice fundamentale, iar fără ele viaţa pe planeta noastră ar înceta. Nu ne putem permite să continuăm să le acoperim cu pavaje. Nu înseamnă că dezvoltarea economică trebuie să se oprească sau că trebuie să nu ne mai îmbunătăţim infrastructurile, dar este necesară o abordare mai sustenabilă.”

Pierdem terenul în faţa asfaltului

        Solul este impermeabilizat atunci când este acoperit cu un material impermeabil, precum asfaltul sau betonul. În perioada 1990-2000, în UE s-au pierdut zilnic cel puţin 275 de hectare de sol, ceea ce înseamnă 1 000 km2 pe an. Jumătate din acest sol este impermeabilizat permanent de straturi impermeabile de clădiri, drumuri şi parcări.

        Potrivit raportului, această tendinţă s-a redus la 252 de hectare pe zi în ultimii ani, dar rata de consumare a terenurilor este, în continuare, îngrijorătoare. În perioada 2000-2006, suprafeţele artificiale au crescut, în medie, cu 3 % în UE, dar cu 14 % în Irlanda şi Cipru şi cu 15 % în Spania.

Recomandări

În vederea rezolvării acestei probleme, raportul propune o abordare pe trei niveluri:

1. Limitarea avansării procesului de impermeabilizare a solului, prin mai buna planificare a spaţiului sau prin reevaluarea unor subvenţii „negative” care încurajează, indirect, impermeabilizarea solului.
2. Acţiuni de atenuare pentru a reduce daunele atunci când impermeabilizarea solului nu poate fi evitată. Aceste acţiuni includ utilizarea unor suprafeţe permeabile în locul asfaltului sau cimentului convenţionale şi construirea unor acoperişuri verzi.
3. Măsuri de compensare pentru contrabalansarea parţială a pierderii solului într o zonă prin măsuri luate în altă parte. Acestea pot lua forma unor plăţi, ca în cazul Republicii Cehe şi în cel al Slovaciei, sau pot consta în refacerea solurilor deja impermeabilizate. Există exemple de bune practici mai ales la Dresda şi Viena.

        Rezultatele acestui raport vor fi utilizate la alcătuirea unui document tehnic al Comisiei privind impermeabilizarea solurilor, care este elaborat cu autorul unor experţi naţionali. Documentul, care ar trebui să fie finalizat în primele luni ale anului 2012, va oferi autorităţilor naţionale, regionale şi locale îndrumări în legătură cu bunele practici de limitare a impermeabilizării solului şi de atenuare a efectelor acesteia.

Context

        Impermeabilizarea solului generează pierderea ireversibilă a funcţiilor biologice ale solului. Deoarece apa nu se poate nici infiltra, nici evapora, scurgerile de apă cresc, ducând uneori la inundaţii catastrofale. Peisajele sunt fragmentate, iar habitatele devin prea mici sau prea izolate pentru a susţine anumite specii. În plus, potenţialul de producţie alimentară al terenurilor este pierdut pentru totdeauna. Centrul Comun de Cercetare al Comisiei estimează că, din cauza impermeabilizării solurilor, se pierd patru milioane de tone de grâu în fiecare an.

        Multe regiuni europene sunt afectate de procese tot mai accentuate de impermeabilizare a solului, inclusiv jumătate dintre regiunile Țărilor de Jos, opt provincii din Italia (Vercelli, Lodi, Verona, Piacenza, Parma, Campobasso, Matera, Catanzaro), trei departamente ale Franţei (Vendée, Tarn-et-Garonne, Corrèze), regiunea Poznan din Polonia, Styria de Vest din Austria, regiunea Põhja-Eesti din Estonia şi regiunea Jugovzhodna din Slovenia.

        Potrivit Strategiei tematice pentru protecţia solului a Comisiei (Commission's Soil Thematic Strategy ), degradarea solurilor, inclusiv impermeabilizarea acestora, constituie o problemă gravă la nivelul UE. În scopul protejării solurilor din Europa, Comisia a prezentat în 2006 o propunere de directivă-cadru privind solul (proposal for a Soil Framework Directive ), cu sprijinul Parlamentului European. Totuşi, din cauza opoziţiei unor state membre, propunerea este în prezent blocată la Consiliu.