Într-un document de politică adoptat astăzi, Comisia Europeană prezintă o serie de măsuri care permit procurorilor şi judecătorilor din întreaga UE să lupte într-un mod mai eficace împotriva fraudelor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene. Comisia intenţionează să consolideze dreptul penal material, clarificând definiţiile unor infracţiuni precum deturnarea de fonduri sau abuzul de putere şi să sporească capacităţile Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) şi ale Eurojust (organismul UE de cooperare judiciară). UE va examina, de asemenea, modul în care un parchet european specializat ar putea aplica norme comune privind infracţiunile de fraudă şi alte infracţiuni în care sunt implicate fonduri ale UE. Aceste măsuri vor fi posibile întrucât, prin adoptarea Tratatului de la Lisabona, capacitatea UE de a lupta împotriva fraudei a fost consolidată, prevăzându-se competenţa Uniunii de a legifera în domeniul dreptului penal.

        Protejarea banilor contribuabililor este o prioritate pentru Comisie. Contribuabilii trebuie să aibă încredere că fondurile Uniunii Europene sunt utilizate numai pentru a gestiona politicile aprobate de factorii de decizie ai UE. În prezent, instrumentele disponibile pentru detectarea şi prevenirea utilizării inadecvate a fondurilor UE sunt uneori inadecvate şi insuficiente. Autorităţile statelor membre încă se confruntă cu multiple obstacole care împiedică protecţia eficace a fondurilor UE împotriva infracţionalităţii. Acest lucru se întâmplă deoarece există norme diferite în materie de proceduri, fapte penale şi pedepse, ceea ce afectează anchetele şi procesele transfrontaliere având ca obiect infracţiunile de fraudă.

        Vicepreşedintele Comisiei, doamna Viviane Reding, comisar al UE pentru justiţie, a afirmat: „Numai în anul 2009 au fost investigate cazuri de suspiciune de fraudă implicând 280 de milioane de euro din fonduri UE, ceea ce reprezintă mai puţin de 0,2% din bugetul total al UE. Într-o perioadă de austeritate economică fiecare eurocent din bugetul UE contează. UE nu va tolera cheltuirea necorespunzătoare a banilor contribuabililor. Infracţiunile care păgubesc portofelul public al UE sunt infracţiuni împotriva contribuabililor UE. Datorită Tratatului de la Lisabona instrumentele juridice pentru combaterea fraudei transfrontaliere au fost întărite.”

        Comisarul UE responsabil pentru lupta antifraudă, domnul Algirdas Šemeta, a declarat: „Infractorii nu se opresc la frontiere, ci chiar profită de existenţa acestora pentru a evita urmărirea penală. Acest lucru nu este acceptabil în Uniunea Europeană. Trebuie să ne asigurăm că suspiciunile de fraudă sunt nu numai anchetate de OLAF şi de autorităţile naţionale, dar şi urmărite penal. Nici cea mai profesionistă anchetă nu poate proteja banii contribuabililor dacă acesteia nu i se dă curs în mod coerent de procurorii naţionali şi de instanţele din statele membre.”

        Noi instrumente de combatere a infracţionalităţii împotriva intereselor financiare ale UE UE dispune în prezent de instrumentele juridice necesare pentru a-şi asuma această provocare. Tratatele UE prevăd modalităţi utile de protejare a intereselor financiare ale UE, cum ar fi stabilirea de noi norme minime în materie de legislaţie penală (articolul 83 din TFUE) sau noile competenţe de investigare pentru Eurojust, organismul UE de cooperare judiciară (articolul 85 din TFUE) şi posibilitatea instituirii unui parchet european pentru combaterea infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale UE (articolul 86 din TFUE).

        Comunicarea Comisiei prevede mai multe domenii în care legislaţia penală ar putea fi îmbunătăţită pentru a proteja mai bine interesele financiare ale UE:
- proceduri mai stricte: Comisia va facilita lupta procurorilor şi judecătorilor din UE împotriva autorilor infracţiunilor de fraudă prin extinderea schimburilor de informaţii între diferiţii actori, inclusiv serviciile de poliţie, serviciile vamale, autorităţile fiscale, autorităţile judiciare şi alte autorităţi competente; este planificată adoptarea unei noi propuneri privind asistenţa administrativă reciprocă pentru protejarea intereselor financiare ale UE;
- consolidarea dreptului penal material: Comisia consideră că actualele definiţii ale infracţiunilor relevante, cum ar fi deturnarea de fonduri sau abuzul de putere variază în mare măsură de la un stat membru la altul şi ar trebui să fie clarificate prin intermediul unor iniţiative de drept penal privind protecţia intereselor financiare;
- consolidarea rolului organismelor la nivel european: atât OLAF, în prezent în curs de reformare (IP/11/321 şi MEMO/11/376), cât şi Eurojust trebuie consolidate în continuare pentru a-şi desfăşura mai eficient anchetele (SPEECH/11/201);
- UE va studia modul în care un parchet european specializat ar putea aplica norme comune privind infracţiunile de fraudă şi alte infracţiuni împotriva intereselor financiare ale UE (SPEECH/10/89).

Acţiune juridică insuficientă

        Existenţa unor sisteme juridice foarte variate în Europa face ca protejarea intereselor financiare ale UE să devină o provocare deosebită. Actele de fraudă şi de corupţie în care sunt implicate fonduri ale UE la nivel naţional se pot manifesta sub diverse forme. Autorii infracţiunilor pot obţine fonduri UE în cadrul proiectelor din agricultură, cercetare, educaţie sau infrastructură. De asemenea, aceştia pot încerca să influenţeze funcţionarii publici prin acte de corupţie. Serviciile de poliţie, procurorii şi judecătorii din statele membre ale UE decid, întemeindu-se pe propriile norme naţionale, dacă să intervină pentru a proteja finanţele UE şi cum să facă acest lucru. Ca urmare, rata condamnărilor în cauzele care implică infracţiuni împotriva bugetului UE variază considerabil în UE, de la 14% la 80%. Împreună cu OLAF şi Eurojust, organele naţionale de cercetare, procurorii şi judecătorii depun deja eforturi în vederea combaterii acestor infracţiuni. Cu toate acestea, se confruntă cu unele obstacole juridice şi practice semnificative.

        Acestea includ restricţii în materie de competenţă privind cazurile care apar în ţara lor, aspecte juridice în utilizarea probelor din străinătate şi norme inegale privind lupta împotriva fraudei şi a infracţiunilor conexe, ceea ce duce la clasarea cazurilor de către autorităţile naţionale, fără ca acestea să fi fost trimise în instanţă, chiar şi atunci când OLAF a examinat deja cazul şi l-a considerat suficient de grav.

        De exemplu, într-un caz implicând mai multe state membre şi ţări din afara UE, urmărirea penală privind suspiciunea legată de un caz de evaziune în materie de taxe vamale de o amploare deosebită - în valoare de peste 1,5 milioane de euro – nu a fost iniţiată de nicio autoritate naţională a statelor membre implicate. Din anul 2000, procurorii din statele membre au respins 93 de cazuri fără un motiv specific şi 178 de cazuri din motive discreţionare, dintr-un total de 647 de cazuri trimise de OLAF.

• Pagina principală a site-ului doamnei Viviane Reding, vicepreşedinte al Comisiei Europene şi comisar UE pentru justiţie:

http://ec.europa.eu/commission_2010-2014/reding/

• Pagina principală a Algirdas Semeta, comisarul pentru impozitare şi uniune vamală, audit şi antifraudă: