Soluționarea litigiilor și dezacordurilor prin intermediul instanțelor judecătorești este deseori costisitoare și necesită mult timp. Cauzele transfrontaliere sunt deosebit de complexe din cauza legislațiilor naționale diferite, precum și din cauza unor aspecte practice precum cheltuielile și regimul lingvistic. Directiva Uniunii Europene privind medierea , care a fost adoptată la 21 mai 2008 (IP/08/628) și care este în vigoare din data de 21 mai 2011, se aplică atunci când două părți implicate într-un litigiu transfrontalier sunt de acord în mod voluntar să soluționeze litigiul prin intermediul unui mediator imparțial. Toate statele membre UE ar trebui să dispună în prezent de măsuri de transpunere a acestei legislații UE. Cu toate acestea, nouă state membre nu au notificat încă toate măsurile de drept intern necesare pentru a pune pe deplin în aplicare directiva. Ca urmare, Comisia Europeană a inițiat proceduri judiciare prin trimiterea de „scrisori de notificare oficială” pentru următoarele țări: Republica Cehă, Spania, Franța, Cipru, Luxemburg, Olanda, Finlanda, Slovacia și Marea Britanie. Aceste ţări au la dispoziție două luni pentru a răspunde.

        „Accesul la justiție este o piatră de temelie a spațiului european de justiție”, a declarat doamna Viviane Reding, vicepreședinte al Comisiei și comisar UE pentru justiție. „Medierea este o alternativă importantă la prezentarea în instanță în cazul litigiilor transfrontaliere și părțile pot fi ajutate astfel să ajungă la o înțelegere amiabilă. Se economisesc timp și bani, iar părțile implicate în cazuri familiale care au deja o componentă emoțională sunt scutite de traumele suplimentare pe care le presupune înfățișarea în instanță. Fac apel la cele nouă state membre să procedeze de urgență la finalizarea transpunerii directivei astfel încât cetățenii și întreprinderile să își poată exercita pe deplin drepturile lor."

        Statele membre trebuie să se asigure că acordurile rezultate în urma medierii pot fi executate. Conform unui studiu recent, finanțat de UE, timpul pierdut prin neutilizarea medierii este estimat a fi, în medie, între 331 și 446 de zile suplimentare în UE, costurile juridice suplimentare variind de la 12.471 la 13.738 de euro pe caz.

Context

        Directiva 2008/52/CE privind medierea în materie civilă și comercială a fost adoptată la 23 aprilie 2008 (IP/08/628). Comisia a propus această directivă în octombrie 2004 (IP/04/1288).

        Medierea poate rezolva problemele dintre întreprinderi, angajatori și angajați, proprietari și chiriași sau familii, astfel încât relațiile dintre aceștia să poată fi menținute și chiar consolidate, într-un mod constructiv - un rezultat care nu poate fi întotdeauna realizat prin intermediul procedurilor judiciare. Soluționarea litigiilor în afara instanței economisește resursele sistemelor de justiție și ar putea duce la reducerea cheltuielilor legale aferente. Un element esențial al medierii este încrederea în proces, în special atunci când cele două părți provin din țări diferite.

        Normele UE, prin urmare, încurajează statele membre să asigure controlul calității, să instituie coduri de conduită și să ofere cursuri de formare pentru mediatori pentru a se asigura că există un sistem eficace de mediere.

        Începând de astăzi, în 17 state membre aceste norme UE sunt în vigoare, în timp ce Danemarca a optat pentru neaplicarea acestor norme - o prerogativă de care dispune în temeiul unui protocol anexat la tratatele UE. Până în prezent, nouă țări (Republica Cehă, Spania, Franța, Cipru, Luxemburg, Olanda, Finlanda, Slovacia și Marea Britanie) nu au informat Comisia dacă au adoptat reglementările necesare pentru a transpune integral directiva.

        Comisia poate iniția acțiuni în justiţie împotriva statelor membre care nu transpun corect legislația UE sau nu notifică adoptarea de măsuri naționale pentru punerea în aplicare a normelor UE. Procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor (infringement) debutează cu o cerere de informații („scrisoare de notificare oficială”) adresată statului membru vizat, care trebuie să răspundă într-un termen specificat, de obicei două luni.

        În cazul în care Comisia nu este mulțumită de informațiile primite și concluzionează că statul membru în cauză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în conformitate cu legislaţia UE, aceasta poate trimite respectivului stat membru o cerere oficială de a se conforma legislației UE (un „aviz motivat”), prin care invită statul membru să informeze Comisia cu privire la măsurile luate pentru a se conforma într-o anumită perioadă de timp, de obicei în termen de două luni.

        În cazul în care un stat membru nu își îndeplinește obligația de a se conforma cu legislația UE, Comisia poate decide să sesizeze Curtea de Justiție a UE. Cu toate acestea, în peste 90% din cazurile de neîndeplinire a obligațiilor, statele membre se conformează înainte de sesizarea Curții. Dacă hotărârea Curții nu este favorabilă statului membru, acesta trebuie să ia măsurile necesare pentru a respecta hotărârea.

Persoane de contact:
Matthew Newman (+32 2 296 24 06)
Mina Andreeva (+32 2 299 13 82)
Pagini Utile
Sala de presă pe teme de justiție:
http://ec.europa.eu/justice/newsroom
Comisia Europeană - Justiție civilă:
http://ec.europa.eu/justice/civil

Pagina principală de internet a doamnei Viviane Reding, comisarul UE pentru justiție:
http://ec.europa.eu/reding