Curtea a anulat hotărârea Tribunalului şi a confirmat decizia Comisiei prin care Regatul Unit nu este autorizat să pună în aplicare proiectul de reformă a impozitului pe profit din Gibraltar din 2002

        În august 2002, Regatul Unit a notificat Comisiei reforma pe care o intenţiona guvernul Gibraltarului privind impozitul pe profit1. Această reformă cuprindea în special abrogarea vechiului sistem fiscal şi introducerea a trei impozite aplicabile tuturor societăţilor din Gibltar, şi anume: o taxă de înregistrare a societăţilor, un impozit pe numărul de salariaţi şi un impozit pe ocuparea localurilor profesionale (business property occupation tax, denumit în continuare „BPOT”), prevăzându-se că, în cazul ultimelor două, contribuţia era plafonată la 15 % din profit.

        În 2004, Comisia a decis2 că propunerile notificate în vederea reformei sistemului de fiscalitate aplicat întreprinderilor din Gibraltar constituie o schemă de ajutoare de stat incompatibilă cu piaţa internă şi, prin urmare, aceste propuneri nu pot fi puse în aplicare. Astfel, Comisia a considerat că trei aspecte ale reformei fiscale erau selective în plan material: 1) condiţia ca societăţile să realizeze profit înainte de a fi supuse impozitului pe numărul de salariaţi şi BPOT, deoarece favorizează întreprinderile care nu obţin profit ; 2) plafonul de 15 % din profit aplicat în cazul supunerii la plata impozitului pe numărul de salariaţi şi a BPOT, deoarece acest plafon favorizează întreprinderile care, pentru exerciţiul fiscal în cauză, au un profit scăzut în raport cu numărul de salariaţi şi cu ocuparea localurilor profesionale; 3) impozitul pe numărul de salariaţi şi BPOT, deoarece aceste două impozite favorizează, prin natura lor, societăţile „offshore” care nu au o prezenţă fizică reală în Gibraltar şi care, în consecinţă, nu trebuie să plătească impozitul pe profit. În plus, Comisia a considerat că reforma avută în vedere era selectivă în plan regional în măsura în care prevedea un sistem în baza căruia societăţilor din Gibraltar li se aplică, în general, o cotă mai mică decât societăţilor din Regatul Unit.

        În urma acţiunilor formulate de guvernul Gibraltarului şi Regatul Unit, Tribunalul de Primă Instanţă a anulat, la 18 decembrie 2008, decizia Comisiei3. În hotărârea sa, Tribunalul a considerat, în special, că Comisia nu a urmat o metodă de analiză corectă în ceea ce priveşte selectivitatea materială a proiectului de reformă. Astfel, potrivit Tribunalului, pentru a dovedi caracterul selectiv al regimului fiscal în cauză, Comisia ar fi trebuit să demonstreze că anumite elemente ale acestuia au un caracter derogatoriu în raport cu regimul fiscal comun sau „normal” din Gibraltar. În consecinţă, Comisia nu putea, aşa cum a făcut-o în propria decizie, să considere măsuri fiscale generale drept selective în raport cu efectele lor. În plus, Tribunalul a apreciat că acest cadru de referinţă pentru aprecierea selectivităţii regionale a reformei corespundea exclusiv limitelor teritoriului Gibraltarului şi nu celor ale Regatului Unit.

        În acest context, Comisia şi Spania au formulat prezentele recursuri la Curtea de Justiţie în vederea anulării hotărârii Tribunalului.
1 Cu toate acestea, reforma în discuţie în prezentele cauze nu a intrat în vigoare.
2 Decizia 2005/261/CE a Comisiei din 30 martie 2004 privind schema de ajutoare pe care Regatul Unit intenţionează să o pună în aplicare cu privire la reforma impozitului pe profit întreprinsă de guvernul Gibraltarului (JO 2005, L 85, p. 1).
3 Hotărârea pronunţată în cauzele conexate T-211/04 şi T-215/04, Government of Gibraltar şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord/Comisia (cf. comunicatului de presă 99/08). În cadrul hotărârii pronunţate astăzi, Curtea apreciază că Tribunalul a săvârşit o eroare de drept atunci când a considerat că proiectul de reformă fiscală nu conferă avantaje selective societăţilor offshore.

        Astfel, Curtea consideră că o sarcină fiscală diferită care rezultă din aplicarea unui regim fiscal „general” nu poate fi suficientă, în sine, pentru stabilirea selectivităţii unei impozitări. Cu toate acestea, Curtea consideră că această selectivitate există atunci când, ca în speţă, criteriile care constituie baza de impozitare reţinute de un sistem sunt de natură să caracterizeze întreprinderile beneficiare pe baza caracteristicilor care le sunt specifice în calitate de categorie de întreprinderi privilegiate.

        Aşadar, Curtea constată că regimul fiscal din Gibraltar se caracterizează, în special, prin combinarea impozitului pe numărul de salariaţi şi a BPOT ca unice baze de impozitare care are drept consecinţă o impozitare care depinde de numărul de salariaţi şi de dimensiunea localurilor profesionale ocupate. Cu toate acestea, pentru motivul lipsei unor alte baze de impozitare, combinarea acestor baze de impozitare (care se bazează pe aceleaşi criterii prin ele însele de natură generală) exclude de la bun început de la orice impozitare societăţile offshore în considerarea faptului că nu au salariaţi şi nici nu ocupă localuri profesionale. Aceste criterii operează, aşadar, o discriminare între societăţi care se află într-o situaţie comparabilă în raport cu obiectivul urmărit de proiectul de reformă fiscală, şi anume acela de introducere a unui sistem general de impozitare pentru toate societăţile stabilite în Gibraltar.

        Prin urmare, Curtea conchide că împrejurarea că societăţile offshore nu sunt impozitate în Gibraltar nu este o consecinţă aleatorie a regimului în cauză, ci consecinţa ineluctabilă a faptului că cele două impozite care se aplică societăţilor (în special, bazele lor de impozitare) sunt concepute tocmai astfel încât societăţile offshore, care, prin natura lor, nu angajează salariaţi şi nu ocupă localuri profesionale, nu sunt supuse impozitării. În consecinţă, împrejurarea că societăţile offshore nu sunt supuse impozitării tocmai în considerarea caracteristicilor proprii şi specifice acestei categorii de societăţi, permite să se considere că aceste societăţi beneficiază de avantaje selective.

        În special, Curtea aminteşte că, contrar raţionamentului Tribunalului, calificarea unui sistem fiscal drept „selectiv” nu este condiţionată de faptul că acesta este conceput astfel încât toate întreprinderile sunt supuse aceloraşi sarcini fiscale, ci de faptul că unele dintre acestea profită de norme derogatorii care le conferă un avantaj selectiv. O asemenea interpretare a criteriului selectivităţii ar presupune că - pentru a putea fi considerat selectiv - un regim fiscal trebuie să fie conceput potrivit unei anumite tehnici de reglementare. Această abordare ar avea drept consecinţă că normele fiscale naţionale nu intră, de la bun început, în sfera controlului în materie de ajutoare de stat din simplul motiv că acestea ţin de o altă tehnică de reglementare, deşi produc aceleaşi efecte.

        Întrucât proiectul de reformă fiscală este selectiv în plan material în sensul că conferă avantaje selective societăţilor offshore, Curtea apreciază că nu este relevant să se examineze dacă proiectul de reformă este selectiv în plan teritorial. În aceste condiţii, Curtea decide să anuleze hotărârea Tribunalului şi să confirme decizia Comisiei potrivit căreia proiectul de reformă fiscală constituie o schemă de ajutoare de stat pe care Regatul Unit nu este autorizat să o pună în aplicare.

MENŢIUNE:

        Curtea de Justiţie poate fi sesizată cu un recurs, limitat la chestiuni de drept, împotriva unei hotărâri sau ordonanţe a Tribunalului. În principiu, recursul nu are efect suspensiv. Dacă este admisibil şi întemeiat, Curtea anulează decizia Tribunalului. Atunci când cauza se află în stare de judecată, Curtea poate să soluţioneze ea însăşi în mod definitiv litigiul. În caz contrar, ea trimite cauza spre rejudecare Tribunalului, care este legat de decizia pe care Curtea a pronunţat-o în recurs.
Document neoficial, destinat presei, care nu angajează răspunderea Curţii de Justiţie.

• Textul integral al hotărârii se publică pe site-ul CURIA în ziua pronunţării.
• Imagini de la pronunţarea hotărârii sunt disponibile pe „Europe by Satellite” - http://ec.europa.eu/avservices/home/index_en.cfm?
• Persoana de contact pentru presă:

Claudiu Ecedi-Stoisavlevici (+352) 4303 3720