José Manuel Durão Barroso
Preşedintele Comisiei Europene
Sesiunea plenară a Parlamentului European/Strasbourg

11 septembrie 2013

Domnule preşedinte,
Doamnă preşedinte a Consiliului,
Stimaţi deputaţi,
Doamnelor şi domnilor,
Peste 8 luni, alegătorii din întreaga Europă se vor pronunţa asupra realizărilor noastre comune din ultimii 5 ani.

În aceşti 5 ani, Europa a fost mai prezentă ca niciodată în viaţa cetăţenilor. A fost subiect de discuţii în cafenelele şi în cadrul dezbaterilor televizate de pe întregul continent.
Astăzi, aş dori să analizăm ce am realizat împreună şi să vedem ce mai avem de făcut. Aş vrea, de asemenea, să prezint ceea ce eu consider ca fiind principalele idei în jurul cărora ar trebui să se articuleze o dezbatere politică cu adevărat europeană înaintea alegerilor de anul viitor.

Stimaţi deputaţi,
Acum exact 5 ani, guvernul Statelor Unite a preluat Fannie Mae şi Freddie Mac, a intervenit pentru a salva AIG, iar Lehman Brothers a cerut protecţie în cadrul procedurii de insolvenţă.
Aceste evenimente au declanşat criza financiară mondială, care s-a transformat într-o criză economică fără precedent şi a dat în cele din urmă naştere unei crize sociale cu consecinţe dramatice pentru mulţi dintre cetăţenii noştri. Aceste evenimente sunt responsabile de agravarea problemei îndatorării statelor noastre, pe care o resimţim încă puternic. Ele au condus totodată la o creştere alarmantă a şomajului, în special în rândul tinerilor, şi frânează încă dezvoltarea gospodăriilor şi a întreprinderilor noastre.
Însă Europa nu s-a lăsat învinsă. În aceşti 5 ani, am luat măsuri hotărâte. ne-am confruntat împreună cu vicisitudinile crizei. Ne-am dat seama că trebuie să luptăm împreună. Şi am luptat împreună, continuăm să o facem.

Dacă privim înapoi şi ne gândim la ceea ce am făcut împreună pentru a menţine Europa unită pe parcursul crizei, cred că am dreptate când spun că acum 5 ani niciuna dintre aceste realizări nu ni s-ar fi părut posibilă.
Am demarat o reformă fundamentală a sectorului financiar, al cărei scop este de a pune la adăpost economiile cetăţenilor.

Am îmbunătăţit modul în care guvernele cooperează între ele, strategiile pe care le aplică pentru a asigura revenirea la finanţe publice solide şi a-şi moderniza economiile.
Am mobilizat peste 700 de miliarde EUR pentru a ajuta ţările lovite de criză să depăşească pragul critic; a fost cel mai mare efort de stabilizare a unor ţări întreprins vreodată.
Îmi amintesc încă cu claritate întâlnirea pe care am avut-o anul trecut cu economişti de marcă din multe dintre cele mai importante bănci europene. Cei mai mulţi se aşteptau ca Grecia să părăsească zona euro. Toţi se temeau că zona euro s-ar putea dezintegra. Astăzi, putem da un răspuns clar acestor temeri: nimeni nu a părăsit sau a fost obligat să părăsească zona euro. Anul acesta, Uniunea Europeană s-a extins de la 27 la 28 de state membre, iar anul viitor numărul statelor membre din zona euro va creşte de la 17 la 18.
Important acum este ce facem cu aceste realizări. Ne mândrim cu ele sau le trecem cu vederea? Căpătăm acel plus de încredere care ne ajută să continuăm pe drumul pe care am pornit sau minimalizăm rezultatele eforturilor noastre?

Stimaţi deputaţi,
Tocmai m-am întors de la Summitul G20 de la Sankt Petersburg. Pot să vă asigur că anul acesta, spre deosebire de anii trecuţi, noi europenii nu am primit nicio lecţie de la ceilalţi parteneri internaţionali despre cum ar trebui să răspundem crizei. Am primit în schimb mesaje de apreciere şi de încurajare.
Şi nu pentru că am lăsat criza în urmă, pentru că aceasta nu s-a încheiat. Rezilienţa Uniunii noastre va continua să fie pusă la încercare. Însă acţiunile noastră insuflă oamenilor încrederea în capacitatea noastră de a depăşi criza, cu condiţia ca eforturile noastre să nu se oprească aici.
Căutăm împreună soluţii la provocările cu care ne confruntăm.
Trebuie să facem acest lucru împreună.
Am credinţa că, în lumea în care trăim, caracterizată de numeroase mutaţii geoeconomice şi geopolitice, numai împreună, în cadrul Uniunii Europene, le putem oferi cetăţenilor noştri lucrurile la care aspiră: certitudinea că valorile, interesele şi prosperitatea noastră sunt protejate şi promovate în era globalizării.
Prin urmare, acum mai mult ca niciodată este momentul să ne ridicăm deasupra problemelor pur naţionale şi a intereselor mărunte şi să realizăm progrese reale, în beneficiul Europei. Este momentul să conferim o perspectivă cu adevărat europeană dezbaterii cu electoratul din fiecare ţară.
Acum este momentul ca toţi cei cărora le pasă de soarta Europei, indiferent de convingerile lor politice sau ideologice, indiferent de unde vin, să susţină cauza Europei.
Dacă noi nu facem acest lucru, nu ne putem aştepta ca alţii să o facă.

Stimaţi deputaţi,
Am parcurs un drum lung de la începerea crizei.
În discursul privind starea Uniunii de anul trecut, afirmam că „în pofida tuturor eforturilor [noastre], acţiunile noastre nu i-au convins încă pe cetăţeni, nu au convins pieţele şi nici pe partenerii noştri internaţionali”.
Acum, un an mai târziu, datele ne arată că eforturile noastre au început să convingă. În general, diferenţele între ratele dobânzilor sunt în scădere. Ţările cele mai vulnerabile plătesc mai puţin pentru a contracta împrumuturi. Producţia industrială este în creştere. Se restabileşte încrederea în piaţă. Pieţele bursiere funcţionează bine. Perspectivele economice se îmbunătăţesc constant. Încrederea consumatorilor înregistrează o creştere puternică.
Observăm că ţările care sunt cele mai vulnerabile la criză şi care depun cele mai mari eforturi pentru a-şi reforma economiile încep să înregistreze rezultate pozitive.

În Spania, un indicator al reformelor profunde întreprinse şi al creşterii competitivităţii îl constituie exporturile de bunuri şi servicii, care reprezintă în prezent 33 % din PIB, mai mult ca oricând de la introducerea monedei euro. Irlanda a reuşit să atragă fonduri de pe pieţele de capital începând din vara anului 2012 şi se estimează că în 2013, pentru al treilea an consecutiv, va înregistra creştere economică; întreprinderile irlandeze din sectorul de producţie reangajează personal.
În Portugalia, se aşteaptă echilibrarea generală a contului curent extern, care era structural negativ, şi se remarcă o tendinţă de uşoară creştere după multe trimestre de creştere negativă. Grecia a realizat, în numai 3 ani, o ajustare bugetară cu adevărat remarcabilă, redevine competitivă şi probabil că va realiza, pentru prima oară în ultimele decenii, un excedent primar. Şi Cipru, care a început programul de reforme mai târziu, avansează în punerea în aplicare conform calendarului prevăzut, aceasta fiind condiţia prealabilă pentru relansarea creşterii economice.
Pentru Europa, redresarea este aproape tangibilă.
Desigur, trebuie să fim vigilenţi. „Cu o floare nu se face primăvară”. E nevoie să fim realişti în analiza noastră: nici să nu supraestimăm, dar nici să nu subestimăm ceea ce s-a făcut. Faptul că am avut rezultate bune în ultimul trimestru nu înseamnă că am lăsat definitiv în urmă dificultăţile economice. Acesta este însă un indiciu că suntem pe drumul cel bun. Pe baza cifrelor şi a evoluţiilor recente, avem motive întemeiate să fim încrezători.
Acest lucru ar trebui să ne încurajeze să perseverăm în eforturile noastre. Datorăm acest lucru celor pentru care redresarea nu este încă palpabilă, celor asupra cărora nu s-au răsfrânt încă evoluţiile pozitive. Datorăm acest lucru celor 26 de milioane de cetăţeni ai noştri care sunt şomeri şi în special tinerilor care aşteaptă de la noi să le dăm speranţe. Speranţa şi încrederea fac şi ele parte din ecuaţia economică.

Stimaţi deputaţi,
Dacă astăzi am ajuns în acest punct este pentru că am dat dovadă de hotărâre şi ne-am adaptat filosofia politică şi politicile în lumina învăţămintelor desprinse din criză.
Şi atunci când spun „noi”, la plural, nu e o formulă politicoasă: ţin să subliniez acest „noi” pentru că a fost într-adevăr un efort comun.
Pe tot parcursul crizei, „dumneavoastră” aţi jucat un rol decisiv, desfăşurând una dintre cele mai remarcabile activităţi legislative din istoria unui parlament. Cred că acest lucru nu este suficient de cunoscut de cetăţenii europeni şi că meritaţi mai multă apreciere şi recunoaştere pentru eforturile dumneavoastră.
Prin urmare, se cuvine să lucrăm în continuare împreună pentru a ne reforma economiile, pentru a asigura creşterea economică şi crearea de locuri de muncă şi pentru a ne adapta arhitectura instituţională. Doar astfel vom reuşi să depăşim şi această etapă a crizei.

Mai sunt însă multe lucruri pe care le putem încă înfăptui împreună, în cadrul actualei legislaturi a Parlamentului şi al actualului mandat al Comisiei.
Mai concret, ceea ce putem şi trebuie să facem în primul rând este să realizăm uniunea bancară. Aceasta este prima şi cea mai urgentă măsură pe care trebuie să o întreprindem pentru a aprofunda uniunea noastră economică şi monetară, astfel cum a propus Comisia în cadrul Proiectului prezentat în toamna anului trecut.
Procesul legislativ privind mecanismul unic de supraveghere este aproape încheiat. Următoarea etapă este evaluarea independentă, de către BCE, a activelor băncilor, înainte ca această instituţie să îşi asume rolul de supraveghere.

În prezent, trebuie să ne îndreptăm urgent atenţia către mecanismul unic de rezoluţie. Propunerea Comisiei a fost transmisă colegislatorilor încă din luna iulie şi, împreună, trebuie să facem tot ceea ce este necesar pentru a asigura adoptarea acesteia pe durata prezentului mandat.

Astfel ne vom asigura că de acum încolo nu contribuabilii vor fi cei care vor cotiza în primul rând pentru salvarea băncilor neviabile. În acest fel vom avansa în eforturile de a disocia riscul bancar de riscul suveran.
În acest fel vom remedia una dintre cele mai îngrijorătoare şi inacceptabile consecinţe ale crizei: fragmentarea sporită a sectorului financiar şi a pieţelor de credit din Europa — chiar o renaţionalizare implicită a acestora.
Şi tot astfel vom contribui la reluarea activităţii normale de creditare a economiei, în special a IMM-urilor. Şi aceasta pentru că, în ciuda politicii monetare permisive, volumul creditelor care intră în economia ţărilor din zona euro nu este încă suficient. Această problemă trebuie abordată cu fermitate.

În ultimă instanţă, miza este creşterea economică, care este necesară pentru a remedia cea mai imperioasă problemă cu care ne confruntăm în prezent: şomajul. Rata actuală a şomajului este nesustenabilă din punct de vedere economic, nejustificabilă din punct de vedere politic şi inacceptabilă din punct de vedere social. Prin urmare, toţi cei care reprezentăm aici Comisia - şi mă bucur că toţi colegii mei comisari sunt astăzi aici, alături de mine - dorim să colaborăm intens cu dumneavoastră şi cu statele membre, astfel încât să înfăptuim cât mai multe dintre obiectivele înscrise în agenda privind creşterea mobilizăm toate instrumentele pe care le avem, dar desigur, trebuie să recunoaştem, nu toate aceste instrumente se situează la nivel european, unele ţin de nivelul naţional. Aş dori să acordăm prioritate punerii în aplicare a deciziilor privind încadrarea în muncă a tinerilor şi finanţarea economiei reale. Trebuie să evităm o redresare economică care nu este însoţită şi de o ameliorare a situaţiei şomajului.
Aşadar, Europa trebuie să accelereze ritmul reformelor structurale. În recomandările pe care le adresăm fiecărei ţări în parte prezentăm măsurile care trebuie adoptate de statele membre în acest sens.

La nivelul UE - pentru că sunt lucruri care pot fi realizate la nivel naţional şi lucruri care pot fi realizate la nivel european -, ar trebui să punem accentul asupra aspectelor care sunt de o importanţă capitală pentru economia reală: în primul rând, valorificarea potenţialului maxim al pieţei unice.

Avem o piaţă unică a mărfurilor care funcţionează bine şi suntem conştienţi de avantajele economice ale acesteia. Trebuie să extindem această formulă la alte domenii: mobilitate, comunicaţii, energie, finanţe şi comerţ electronic, pentru a menţiona doar câteva dintre acestea. Trebuie să îndepărtăm obstacolele care frânează dinamismul întreprinderilor şi al persoanelor. Trebuie să ducem la bun sfârşit procesul de conectare a Europei.
Aş dori să vă anunţ că astăzi vom adopta oficial o propunere prin care se creează premisele constituirii unei pieţe unice în sectorul telecomunicaţiilor. Cetăţenii ştiu că datorită acţiunilor întreprinse la nivel european au scăzut simţitor costurile serviciilor de roaming. Propunerea noastră va consolida garanţiile acordate consumatorilor şi va reduce preţurile în beneficiul acestora, oferind totodată noi oportunităţi întreprinderilor. Ştim că, în viitor, schimburile comerciale vor avea tot mai mult o dimensiune digitală. Nu e oare paradoxal că avem o piaţă internă pentru mărfuri, însă atunci când vorbim de piaţa digitală avem 28 de pieţe naţionale? Cum putem să profităm de toate oportunităţile pe care economia digitală urmează să ni le ofere dacă nu putem finaliza această piaţă internă?
Aceeaşi logică se aplică în contextul mai larg al agendei digitale: iniţiativele noastre rezolvă probleme reale şi îmbunătăţesc viaţa de zi cu zi a cetăţenilor. Soliditatea bazei industriale viitoare a Europei depinde de gradul de interconectare a cetăţenilor şi a întreprinderilor. Iar prin îmbinarea în mod corespunzător a obiectivelor agendei digitale cu protecţia datelor şi a vieţii private, modelul nostru european consolidează încrederea cetăţenilor. Adoptarea legislaţiei propuse în materie de protecţie a datelor este de o importanţă crucială pentru Comisia Europeană, atât în ceea ce priveşte evoluţiile interne, cât şi cele externe.

Piaţa unică este un mecanism-cheie pentru competitivitate şi ocuparea forţei de muncă. Prin adoptarea tuturor celorlalte propuneri din cadrul Actului privind piaţa unică I şi II, precum şi prin punerea în aplicare a mecanismului Conectarea Europei în următoarele câteva luni, vom pune bazele prosperităţii în anii următori.

De asemenea, ne adaptăm la transformări dinamice la scară mondială şi, prin urmare, trebuie să încurajăm acest dinamism inovator la scară europeană. Acesta este motivul pentru care trebuie, de asemenea, să investim mai mult în inovare, în tehnologie şi în rolul ştiinţei. Am o mare încredere în faptul că ştiinţa, mintea umană şi o societate creativă au capacitatea de a rezolva problemele cu care ne confruntăm. Lumea se confruntă cu schimbări dramatice. Cred că, atât în Europa, cât şi în afara acesteia, multe din soluţiile de care avem nevoie vor fi oferite de noile studii ştiinţifice şi de noile tehnologii. Şi aş dori ca Europa să aibă un rol de lider la nivel mondial în această privinţă. Tot din acest motiv, noi - Parlamentul şi Comisia - am acordat o prioritate sporită cadrului strategic comun „Orizont 2020” în discuţiile privind bugetul UE.

Acesta este motivul pentru care utilizăm bugetul UE pentru a investi în competenţe, educaţie şi formare profesională, în vederea dinamizării şi a sprijinirii talentului; acesta este motivul pentru care am acordat o importanţă deosebită programului Erasmus Plus.
Şi, tot din acelaşi motiv, mai târziu în această toamnă, vom face noi propuneri privind o politică industrială adaptată secolului 21. Motivul pentru care ne mobilizăm toate forţele în vederea sprijinirii IMM-urilor este convingerea noastră că o bază industrială dinamică şi solidă este indispensabilă pentru o economie europeană puternică.

Pe lângă combaterea schimbărilor climatice, obiectivele „20-20-20” pe care le-am stabilit au angajat economia noastră pe calea creşterii ecologice şi a utilizării eficiente a resurselor, contribuind la reducerea costurilor şi la crearea de locuri de muncă.
Până la sfârşitul acestui an, vom prezenta propuneri concrete legate de cadrul pentru 2030 privind energia şi clima. De asemenea, vom continua să modelăm agenda internaţională încercând să definitivăm, împreună cu partenerii noştri, până în 2015, un acord mondial în domeniul climei cuprinzător şi obligatoriu din punct de vedere juridic. Europa nu poate lupta singură pentru combaterea schimbărilor climatice. Sincer, trebuie ca şi ceilalţi să se implice. În acelaşi timp, ne vom continua activitatea privind impactul preţurilor energiei asupra competitivităţii şi coeziunii sociale.
Toţi aceşti vectori ai creşterii economice sunt parte a agendei noastre „Europa 2020”, iar punerea în aplicare deplină şi rapidă a acesteia este mai urgentă ca oricând. În anumite privinţe, trebuie să mergem mai departe decât prevede agenda 2020.

Aceasta înseamnă că trebuie să urmărim, de asemenea, cu fermitate, realizarea obiectivelor noastre active în materie de comerţ. Acestea vizează consolidarea legăturilor noastre cu pieţele terţe, aflate în plină dezvoltare, şi totodată consolidarea locului pe care îl ocupăm în cadrul lanţului de aprovizionare global. Contrar percepţiilor existente, conform cărora majoritatea cetăţenilor noştri cred că ne confruntăm cu pierderi în cadrul comerţului mondial, înregistrăm un excedent comercial tot mai mare, de peste 300 de miliarde EUR anual, în ceea ce priveşte bunurile, serviciile şi produsele agricole. Trebuie să îmbunătăţim aceste realizări. În următoarele luni, ne vom concentra întreaga atenţie asupra acestui aspect, în special asupra Parteneriatului transatlantic pentru comerţşi investiţii cu SUA şi a negocierilor cu Canada şi Japonia.

Şi, nu în ultimul rând, trebuie să ne intensificăm acţiunile în vederea punerii în aplicare a cadrului financiar multianual care constituie bugetul european. Bugetul UE este cea mai concretă pârghie de care dispunem în vederea stimulării investiţiilor. În unele din regiunile noastre, bugetul Uniunii Europene este singurul mod de a obţine finanţare publică deoarece nu există resurse la nivel naţional.
Atât Parlamentul European, cât şi Comisia au dorit să li se pună la dispoziţie mai multe resurse. Ne-am luptat împreună pentru aceasta. Dar chiar şi aşa, suma totală a bugetului UE pentru un singur an este superioară - în preţurile de astăzi - valorii întregului plan Marshall la vremea sa! Trebuie să ne asigurăm acum că programele pot începe la 1 ianuarie 2014 şi că rezultatele acestora sunt resimţite pe teren. Trebuie, de asemenea, să ne asigurăm că folosim metodele inovatoare de finanţare disponibile, de la instrumentele care au început deja să fie aplicate până la fondurile din partea BEI şi la obligaţiunile pentru finanţarea proiectelor.
Trebuie să ne îndeplinim angajamentul asumat în luna iulie. Comisia consideră că, în ceea ce o priveşte, va fi la înălţimea aşteptărilor în acest sens. De exemplu, vom prezenta cel de-al doilea buget rectificativ pentru 2013 chiar luna aceasta. Nu este timp de pierdut, prin urmare aş dori să trag un semnal de alarmă cu privire la o eventuală întârziere a acestuia. În special, invit statele membre să nu mai tergiverseze lucrurile.

Aş dori să subliniez din nou următorul aspect: cetăţenii nu vor fi convinşi cu retorică şi promisiuni, ci doar cu un set concret de realizări comune. Trebuie să le arătăm numeroasele domenii în care Europa a soluţionat problemele cu care se confruntau. Europa nu este cauza problemelor, ci o parte a soluţiei.
Am prezentat mai pe larg ceea ce trebuie să facem în continuare în scrisoarea trimisă astăzi preşedintelui Parlamentului European, pe care aţi primit-o şi dumneavoastră. Nu voi intra în detalii cu privire la programul pentru anul viitor.
Mesajul pe care vreau să vi-l transmit astăzi este clar: rămân, în continuare, multe lucruri pe care trebuie să le realizăm împreună înainte de alegeri. Nu este momentul să ieşim din ring, ci să ne suflecăm mânecile.

Stimaţi deputaţi,
Niciuna dintre acţiunile pe care ni le-am propus nu este uşor de abordat. Traversăm o perioadă dificilă, un adevărat test de rezistenţă pentru UE. Calea pe care am pornit, a unei reforme permanente şi profunde, este pe cât de dificilă, pe atât de inevitabilă. Să spunem însă lucrurilor pe nume: nu putem reveni la modul de lucru de până acum. Unii cred că după aceste momente dificile, totul va reveni la starea de dinainte. Consider că se înşeală, deoarece criza cu care ne confruntăm este diferită. Aceasta nu este o criză ciclică, ci una structurală. Nu putem continua cu ceea ce în trecut ni se părea normal. Trebuie să dezvoltăm o nouă normalitate. Perioada pe care o traversăm este una a transformărilor. Trebuie să înţelegem acest lucru, nu doar să-l spunem. De asemenea, trebuie să ne asumăm toate consecinţele care decurg din aceasta, inclusiv în starea noastă de spirit şi în modul în care reacţionăm la probleme.
Primele rezultate obţinute ne arată că acest lucru este posibil.
Şi ştim cu toţii din experienţă că această schimbare este necesară.

În acest stadiu, al unei redresări fragile, cel mai mare risc de evoluţie negativă cu care ne confruntăm este de natură politică: lipsa stabilităţii şi a hotărârii. În ultimii ani, am observat că orice măsură care pune la îndoială angajamentul în favoarea reformei al unui guvern este imediat sancţionată. Un aspect pozitiv este că deciziile politice puternice şi convingătoare au un impact important şi imediat.
În stadiul actual al crizei, sarcina guvernelor este de a oferi certitudinea şi previzibilitatea pe care pieţele nu o pot încă oferi.

Sunt convins că aţi auzit cu toţii de Justus Lipsius. Este şi numele purtat de clădirea Consiliului din Bruxelles. Justus Lipsius a fost un influent savant umanist din secolul al XVI-lea, autor al unei cărţi importante, intitulată De Constantia.
„Constanţa,” a scris acesta, „este o tărie firească şi neclintită a minţii, care nu poate fi influenţată pozitiv sau negativ de accidentele externe sau ocazionale.” Numai o „tărie a minţii”,susţine autorul, bazată pe „judecată şi motive solide”, poate fi de ajutor în vremurile confuze şi alarmante.

Sper că, în aceste vremuri dificile, vom demonstra cu toţii, inclusiv reprezentanţii guvernelor care se reunesc în clădirea Justus Lipsius, o astfel de hotărâre şi perseverenţă, atunci când vine vorba de punerea în aplicare a deciziilor luate. Spun acest lucru deoarece una din problemele cu care ne confruntăm este consecvenţa; trebuie nu numai să luăm decizii, ci să le şi aplicăm ulterior pe teren.

Stimaţi deputaţi,
Este normal faptul că, în ultimii ani, eforturile noastre de a depăşi criza economică au primat asupra oricăror altor lucruri.
Însă viziunea noastră despre Europa trebuie să meargă mult mai departe de aspectul economic. Suntem mult mai mult decât o piaţă. Idealul european are implicaţii pentru însăşi temelia societăţii europene. Este un ideal bazat pe valori şi aş dori să subliniez acest cuvânt: valori. Acest ideal se bazează pe convingerea fermă în standardele politice, sociale şi economice pe care este întemeiată economia noastră socială de piaţă.
În lumea de astăzi, acţiunea la nivelul UE este indispensabilă în vederea protejării acestor valori şi standarde, precum şi a promovării drepturile cetăţenilor, de la protecţia consumatorilor la drepturile lucrătorilor, de la drepturile femeilor la respectarea minorităţilor, de la standardele de mediu la protecţia datelor şi a vieţii private.

Atunci când e vorba să ne apărăm interesele în cadrul comerţului internaţional, să luăm măsuri pentru a ne asigura aprovizionarea cu energie sau să restabilim încrederea cetăţenilor în echitatea fiscală prin combaterea fraudei şi a evaziunii fiscale, doar acţionând ca o Uniune putem avea impactul dorit pe scena mondială.

În ceea ce priveşte impactul ajutorului pentru dezvoltare şi al ajutorului umanitar pe care îl acordăm ţărilor în curs de dezvoltare, gestionarea frontierelor noastre externe comune sau acţiunile în vederea dezvoltării în Europa a unei politici solide în materie de securitate şi apărare, doar printr-o integrare mai semnificativă ne putem realiza cu adevărat obiectivele.
Nu exista nicio îndoială în această privinţă. Coerenţa noastră internă şi relevanţa noastră pe plan internaţional sunt legate în mod indisolubil. Atractivitatea noastră economică şi magnetismul nostru politic sunt interdependente în mod fundamental.
Chiar este cineva convins de faptul că, în cazul în care moneda euro încetează să mai existe, noi sau statele noastre membre vom mai avea vreo credibilitate la nivel internaţional?
Mai este cineva conştient de faptul că extinderea UE a reprezentat un succes în ceea ce priveşte vindecarea rănilor adânci ale istoriei, prin instituirea democraţiei în ţări unde nimeni nu credea că acest lucru mai este posibil? Sau de faptul că politica de vecinătate a fost şi este în continuare cea mai bună modalitate de a oferi securitate şi prosperitate în regiuni de o importanţă vitală pentru Europa? Unde ne-am afla fără toate acestea?

Astăzi, ţări precum Ucraina încearcă, mai mult ca niciodată, să stabilească legături mai strânse cu Uniunea Europeană, atrasă de modelul nostru economic şi social. Nu le putem întoarce spatele. Nu putem accepta nicio tentativă de a limita alegerile suverane făcute de aceste ţări. Trebuie respectate liberul arbitru şi liberul consimţământ. Acestea sunt, de asemenea, principiile care stau la baza Parteneriatului nostru estic, pe care vrem să-l dezvoltăm în cadrul reuniunii la nivel înalt de la Vilnius.

Ne mai aducem cu toţii aminte cât de mult a avut de suferit Europa de pe urma războaielor sale din secolul trecut şi de faptul că integrarea europeană a fost soluţia adecvată?
Anul viitor, se împlineşte un secol de la începutul primului război mondial. Un război care a dezbinat Europa, de la Sarajevo la Somme. Nu trebuie niciodată să considerăm pacea ca fiind ceva de la sine înţeles. Trebuie să ne reamintim că se datorează Europei faptul că, în prezent, foşti inamici stau la aceeaşi masă şi lucrează împreună. Şi tot astfel, datorită faptului că le-a fost oferită o perspectivă europeană, Serbia şi Kosovo au ajuns în prezent la un acord, în cadrul procesului de mediere al UE.
Premiul Nobel pentru pace care ne-a fost acordat anul trecut ne reaminteşte această realizare istorică: Europa este un proiect de pace.

Ar trebui să fim noi înşine mai conştienţi de aceasta. Mă gândesc uneori la faptul că nu ar trebui să ne fie ruşine să fim mândri. Nu aroganţi, ci doar mai mândri. Ar trebui să privim către viitor, însă cu înţelepciunea desprinsă din lecţiile trecutului.
Permiteţi-mi să spun acest lucru tuturor celor care se bucură de dificultăţile cu care se confruntă Europa şi care doresc să împingă integrarea pe o traiectorie regresivă şi să ne întoarcem la izolare: Europa anterioară integrării, caracterizată de diviziuni, războaie şi tranşee nu este ceea ce oamenii îşi doresc şi merită să aibă. Continentul european nu s-a bucurat niciodată în istoria sa de o perioadă atât de lungă de pace ca cea de la crearea Comunităţii Europene. Este de datoria noastră să o păstrăm şi să o adâncim.

Stimaţi deputaţi,
Am apelat la valorile noastre pentru a aborda situaţia intolerabilă din Siria, care a pus la grea încercare, în ultimele luni, conştiinţa întregii lumi. Uniunea Europeană a avut un rol primordial în răspunsul umanitar pe plan internaţional, mobilizând aproximativ 1,5 miliarde EUR, din care 850 de milioane din bugetul UE. Comisia va face tot ceea ce îi stă în putinţă pentru a ajuta poporul sirian şi populaţia refugiată în ţările învecinate.
Am fost recent martorii unor evenimente despre care am crezut că au fost eradicate de mult timp. Utilizarea armelor chimice este un act înfiorător, care merită o condamnare clară şi un răspuns puternic. Comunitatea internaţională, având ONU ca nucleu, are o responsabilitate colectivă de a sancţiona aceste acte şi de a pune capăt acestui conflict. Propunerea privind eliminarea arsenalului de arme chimice al Siriei ar putea reprezenta o evoluţie pozitivă în acest sens. Regimul sirian trebuie să demonstreze acum că va pune această măsură în aplicare fără întârziere. Convingerea noastră în Europa este că, în final, numai o soluţie politică are şanse să furnizeze pacea durabilă pe care poporul sirian o merită. Stimaţi deputaţi,
Există persoane care susţin că o Europa mai slabă ar face ca ţara lor să fie mai puternică, că Europa este o povară şi că s-ar descurca mai bine fără aceasta.
Acestora le ofer răspunsul meu clar: cu toţii avem nevoie de o Europă unită, puternică şi deschisă.
În cadrul dezbaterii care este în curs de desfăşurare în întreaga Europă, întrebarea fundamentală este: Vrem să îmbunătăţim Europa sau să renunţăm la ea?
Răspunsul meu este clar: haideţi să ne implicăm!
Dacă nu vă place Europa aşa cum este în prezent, haideţi să o facem mai bună!

Găsiţi modalităţi de a o face mai puternică, atât la nivel intern, cât şi internaţional, şi vă asigur de sprijinul meu necondiţionat. Găsiţi modalităţi care să permită diversitatea fără a crea discriminări şi voi fi alături de dumneavoastră în permanenţă.
Însă nu renunţaţi la acest proiect.
Recunosc că, la fel ca orice întreprindere umană, UE nu este perfectă.
De exemplu, controversele privind „diviziunea muncii” între nivelul naţional şi cel european nu vor fi tranşate niciodată.
Pun un mare preţ pe subsidiaritate. Pentru mine, subsidiaritatea nu este un concept tehnic, ci un principiu democratic fundamental. Pentru o uniune tot mai strânsă între cetăţenii Europei, este nevoie ca hotărârile să fie luate într-o manieră cât mai deschisă posibil şi cât mai aproape de cetăţeni.

Nu pentru orice problemă este nevoie de soluţii la nivel European. Europa trebuie să se concentreze asupra domeniilor în care valoarea sa adăugată este cea mai mare, iar în acele domenii în care acest lucru nu se întâmplă, nu ar trebui să se amestece. UE trebuie să facă paşi mari în problemele mari şi paşi mici în problemele mici - lucru care poate în trecut ne-a scăpat uneori din vedere. UE trebuie să arate că are capacitatea de a stabili priorităţi atât în privinţa ceea ce trebuie făcut, cât şi în privinţa în ceea ce nu trebuie făcut. La fel ca orice administraţie, trebuie să acordăm o atenţie deosebită calităţii şi cantităţii reglementărilor noastre, ştiind prea bine că, după cum a remarcat Montesquieu, „les lois inutiles affaiblissent les lois nécessaires”. [„Legile inutile le fac mai neputincioase pe cele necesare”.]

Există însă, stimaţi deputaţi, domenii de maximă importanţă, în care Europa are nevoie de mai multă integrare, de mai multă unitate, domenii în care numai o Europă puternică poate obţine rezultate.
Am credinţa că orizontul nostru politic trebuie să fie reprezentat de o uniune politică, după cum am subliniat în discursul privind starea Uniunii de anul trecut. Aceasta nu este numai dorinţa unui om care crede cu pasiune în proiectul european, ci este singura cale pe care putem avansa pentru a consolida progresele de până acum şi pentru a ne asigura viitorul.
În ultimă instanţă, soliditatea politicilor noastre, mai concret a uniunii economice şi monetare, depinde de credibilitatea eşafodajului politic şi instituţional care le susţine.
De aceea, în cadrul Proiectului pentru o Uniune economică şi monetară profundă şi veritabilă elaborat de Comisie am trasat nu doar coordonatele economice şi monetare, ci şi nevoile, posibilităţile şi limitele aprofundării cadrului nostru instituţional pe termen mediu şi lung. Comisia va continua să acţioneze pentru punerea în aplicare a acestui proiect, pas cu pas şi etapă cu etapă.

După cum am anunţat anul trecut, confirm cu această ocazie intenţia de a prezenta, înainte de alegerile europene, o serie de idei referitoare la viitorul Uniunii noastre şi la maniera optimă de consolidare şi de aprofundare a metodei comunitare şi a abordării comunitare pe termen lung. Astfel, aceste idei pot face obiectul unei veritabile dezbateri europene. Aceste idei vor creiona principiile şi direcţiile generale care reprezintă etapele necesare pentru o veritabilă uniune politică.
Stimaţi deputaţi,

Numai prin consolidarea consensului referitor la obiectivele fundamentale ne putem ridica la înălţimea provocărilor adresate de vremurile pe care le trăim.
La nivel politic, nu trebuie să ne lăsăm divizaţi de diferenţele dintre zona euro şi cei din afara sa, dintre centru şi periferie, dintre nord şi sud, dintre est şi vest. Uniunea Europeană trebuie să rămână un proiect pentru toţi membrii săi, o comunitate cu participanţi egali.
La nivel economic, Europa a acţionat întotdeauna pentru reducerea disparităţilor dintre ţări, dintre regiuni şi dintre oameni, iar acest lucru nu trebuie să se schimbe. Nu ne putem ocupa de lucruri care ţin de resortul statelor membre. Responsabilitatea rămâne pe umerii lor, dar avem posibilitatea şi în acelaşi timp obligaţia de a adăuga la aceasta responsabilitatea europeană şi solidaritatea europeană.

Din acest motiv, consolidarea dimensiunii sociale este, pentru noi şi pentru partenerii noştri sociali, o prioritate pentru lunile următoare. Comisia va prezenta, la 2 octombrie, o comunicare privind dimensiunea socială a uniunii economice şi monetare. Solidaritatea este un element-cheie al apartenenţei la Europa şi, în acelaşi timp, un motiv de mândrie.

Prezervarea valorilor acesteia, cum ar fi statul de drept, este menirea Uniunii Europene, de la începuturi până la cele mai recente episoade de aderare.
În discursul de anul trecut privind starea Uniunii, ţinut într-un moment în care statele noastre membre treceau prin momente mai dificile din punctul de vedere al statului de drept, m-am referit la nevoia de a avea la dispoziţie instrumente intermediare între eforturile de convingere la nivel politic şi procedurile cu ţintă precisă de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor, pe de o parte, şi ceea ce numesc „opţiunea nucleară”, prevăzută la articolul 7 din tratat, şi anume suspendarea drepturilor unui stat membru, pe de altă parte.
Experienţa a confirmat cât de util este rolul de arbitru independent şi obiectiv al Comisiei. Această experienţă ar trebui consolidată prin intermediul unui cadru mai general, bazat pe principiul egalităţii între statele membre, activat numai în situaţii în care există riscuri grave şi sistemice la adresa statului de drept şi declanşat de indicatori prestabiliţi.

Comisia urmează să prezinte o comunicare pe acest subiect şi consider că este vorba de o dezbatere esenţială pentru viziunea pe care o avem despre Europa.
Aceasta nu înseamnă că este afectată suveranitatea naţională sau democraţia, dar avem nevoie de un mecanism european solid prin care să putem influenţa evoluţia evenimentelor atunci când sunt în joc principii comune fundamentale.
Există anumite valori care nu sunt negociabile, pe care UE şi statele sale membre trebuie să le apere şi pe care le vor apăra întotdeauna.
Stimaţi deputaţi,

Polarizarea rezultată în urma crizei prezintă un risc pentru noi toţi, pentru proiect, pentru proiectul european care ne uneşte.

Noi, reprezentanţii politici legitimi ai Uniunii Europene, putem inversa această tendinţă. În calitate de reprezentanţi democratici ai Europei aleşi în mod direct, vă veţi găsi în prima linie a dezbaterilor politice. Întrebarea pe care vreau să o pun este următoarea: ce imagine a Europei le va fi pusă în faţă alegătorilor? Versiunea onestă sau versiunea caricaturală? Miturile sau faptele? Versiunea cinstită şi rezonabilă sau versiunea extremistă şi populistă? Diferenţa este esenţială.
Ştiu că există persoane care declară că Europa este de vină pentru criză şi pentru greutăţile prin care trecem.
Dar le putem reaminti oamenilor că nu Europa a stat la originea acestei crize. Criza a avut drept cauze erori de gestionare a finanţelor publice de către administraţiile naţionale petrecute în trecut şi comportamentul iresponsabil al actorilor de pe pieţele financiare.
Le putem arăta că Europa a acţionat pentru rezolvarea crizei. Le putem arăta ce am fi avut de pierdut dacă nu reuşeam să susţinem piaţa unică, supusă ameninţărilor, precum şi moneda comună, pentru că au fost voci care au prezis sfârşitul euro, dacă nu ne-am fi coordonat eforturile de refacere şi iniţiativele de creare a locurilor de muncă.
Unii vor spune că Europa forţează guvernele naţionale să îşi scadă cheltuielile.

Le putem însă reaminti alegătorilor că datoriile suverane scăpaseră de sub control încă dinainte de criză, şi asta nu din cauza Europei, ci în pofida Europei. Mai putem adăuga că, dacă nu vom persevera în aceste eforturi, preţul va fi plătit până la urmă de cei mai vulnerabili membri ai societăţilor noastre şi de copiii noştri. Şi adevărul este că ţări dinăuntrul şi dinafara zonei euro, din Europa şi din afara Europei fac eforturi pentru a-şi echilibra finanţele publice greu încercate.
Unii vor susţine în campanie că ţările vulnerabile au primit de la noi prea mulţi bani. Alţii vor susţine că ţările vulnerabile au primit de la noi prea puţin.
Dar oricine dintre noi poate explica ce anume am făcut şi din ce motive am acţionat: există o legătură directă între împrumuturile făcute de o ţară şi băncile alteia, între investiţiile dintr-o ţară şi agenţii economici din alta, între lucrătorii dintr-o ţară şi firmele din alta. Acest gen de interdependenţă face ca soluţiile europene să fie singurele care funcţionează.

Ce încerc să le transmit eu oamenilor este că dacă suntem cu toţii în aceeaşi barcă, cineva nu poate spune altcuiva: „bucata ta de barcă se scufundă”. Am fost în aceeaşi barcă atunci când totul mergea bine şi rămânem împreună când dăm de greutăţi.
Vor fi poate unii care vor spune în campanie că Europa a acaparat prea multă putere. Alţii pretind că Europa face întotdeauna prea puţin, prea târziu. Interesant este că uneori aceiaşi oameni declară că Europa nu face destul şi în acelaşi timp nu sunt de acord ca Europa să primească mai multe mijloace pentru a-şi îndeplini misiunea.

Putem însă explica oamenilor că statele membre sunt cele care au acordat Europei atribuţiile şi competenţele pe care le are. Uniunea Europeană nu este o putere străină, ci este rezultatul deciziilor luate în mod democratic de instituţiile europene şi de statele membre.
În acelaşi timp, trebuie să recunoaştem că în anumite domenii Europa este lipsită în continuare de competenţele necesare pentru a realiza ceea ce i se cere, situaţie care este prea uşor scăpată din vedere de aceia - şi nu sunt puţini - care şi-au făcut un obicei din a naţionaliza succesele şi din a europeniza eşecurile. În ultimă instanţă, şi ceea ce avem, şi ceea ce nu avem este urmarea unui proces de decizie democratic şi cred că trebuie să reamintim acest lucru cetăţenilor.

Doamnelor şi domnilor,
Domnule preşedinte,
Stimaţi deputaţi,
Sper că Parlamentul European va accepta această provocare, cu toată doza ei de idealism, dând dovadă de realismul şi hotărârea pe care ni le impun vremurile prin care trecem.
Argumentele se cunosc.
Faptele se cunosc.
Agenda a fost stabilită.
Peste opt luni, alegătorii vor decide.
Este rândul nostru să susţinem cauza Europei.
Putem face acest lucru încheind cât mai multe dosare în cele opt luni care ne rămân. Mai avem multe de făcut.

Adoptarea şi punerea în aplicare a bugetului european şi a CFM, care sunt esenţiale pentru investiţiile în regiunile din întreaga Europă. Acest lucru este indispensabil pentru prioritatea noastră majoră: combaterea şomajului, în special în rândul tinerilor.
Ducerea mai departe şi punerea în aplicare a uniunii bancare, element esenţial pentru rezolvarea problemei finanţării agenţilor economici şi a IMM-urilor.
Acestea sunt priorităţile noastre clare: crearea de locuri de muncă şi creşterea.
Misiunea noastră nu s-a încheiat, ci a intrat într-o etapă decisivă.

Să nu uităm, stimaţi deputaţi, că miza alegerilor nu va fi doar Parlamentul European, nici Comisia Europeană sau Consiliul sau cutare ori cutare persoană.
Miza alegerilor va fi Europa.
Vom fi evaluaţi împreună, de aceea vă invit să acţionăm împreună - împreună pentru Europa, cu entuziasm şi cu hotărâre.
Să nu uităm: în urmă cu o sută de ani, Europa se îndrepta inconştientă către catastrofa care a fost războiul din 1914.
La anul, în 2014, am speranţa că Europa va ieşi din criză, devenind mai unită, mai puternică şi mai deschisă.
Vă mulţumesc pentru atenţie.

Pagini Utile

1. Principalele mesaje adresate de preşedintele Barroso

 Urmăriţi clipul video  şi aflaţi alte informaţii pe subiect  pe pagina de internet dedicată
 Urmăriţi în direct interviul Euronews cu preşedintele Barroso şi discuţia online cu cetăţenii pe Google+ din 12 septembrie, ora 20:30 CET