Pe malul cel mai înalt se află Ruse. O plimbare pe străzile celui mai mare oraș bulgar de la Dunăre vă arată de ce Ruse se mai numește și „Mica Vienă”. Cu un coctail arhitectural de baroc, rococo și Art Nouveau, centrul orașului ilustrează curentele ce au venit din Europa de Vest la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX.

Pe celălalt mal se află portul Giurgiu. Spre deosebire de Ruse, orașul românesc este situat mai departe de coastă. Străzile sale sunt calme și merită vizitate muzeul „Teohari Antonescu”, biserica „Sfântul Gheorghe” și piața centrală în care se află Turnul cu ceas.
Înainte ca cele două țări să adere la UE în 2007, Dunărea era frontieră. Acum este un punct de întâlnire pentru două culturi ce se întrepătrund. Contactele din ce în ce mai intense au dus la un interes reciproc pentru limba țării vecine. „Când au început să învețe limba noastră, românii și-au adus aminte că strămoșii lor scriau cu litere chirilice în trecut; bulgarii și-au dat seama că sunt multe cuvinte similare între cele două limbi”, ne-a spus Dr. Mimi Kornazheva, directoarea Centrului Centrul European Interuniversitar Româno-Bulgar (BRIE). Școala este unică în sud-estul Europei și cursurile din primele două semestre au loc atât în Ruse cât și în Giurgiu, obiectivul fiind ca studenții români să învețe bulgara și studenții bulgari să învețe limba română.
Centrul lucrează în momentul de față la un studiu privind identitatea transfrontalieră. Primele concluzii sunt că, în efortul de a se descoperi reciproc, rezidenții a două regiuni de frontieră își dezvoltă o identitate nouă în mod natural, aceasta ajutându-i să depășească diferențele dintre ei.

În momentul de față, administrațiile locale lucrează asupra unui proiect de transformare a orașelor Giurgiu și Ruse într-un singur oraș integrat. Proiectul a primit 950.000 de euro de la Fondul european de dezvoltare regională. Planurile includ construirea unei căi ferate urbane între cele două orașe, deschiderea unor afaceri ce ar putea crea 10.000 de locuri de muncă, construirea a două zone noi, moderne, pentru locuit și, nu în ultimul rând, construcția unui pod secundar peste Dunăre.

Cooperarea reînnoită reflectă trecutul comun. Până la mijlocul secolului XX, alfabetul chirilic a fost folosit și în România. Slujbele religioase au fost făcute în limba slavonă bisericească (care a fost înlocuită treptat cu limba română în secolele XVI-XVIII), multe biserici păstrând până în momentul de față inscripții cu literele create de frații Chiril și Metodiu în secolul IX.