Cea mai dificilă lecție a vieții este cea a cunoașterii de sine, singura întrebare la care trebuie să răspunzi în timpul examenului fiind “Cine sunt eu?”. Numele meu este Andreea Florina Săndiță, sunt româncă, elevă a Colegiului Național Radu Greceanu din Slatina și, cu toate că la vârsta mea este imposibil să cunoști în totalitate cine ești, știu cu siguranță cine vreau să fiu.

Steve Jobs spunea că trebuie să ai curajul să-ți asculți inima și intuiția, căci ele știu deja ceea ce vrei să devii cu adevărat. Sufletul meu se regăsește în multilingvism, iar intuiția mă face să văd limbile străine ca pe semințe care, sădite la timpul potrivit, vor da naștere arborilor ce se vor îndrepta spre cer.

Lumea este un mozaic. Culturile sale sunt fragmentele de sticlă. Limbile sunt conturul acestora. În această situație, prin cunoașterea conturului, deslușești de îndată conținutul. Cu alte cuvinte, atunci când ești fluent într-o limbă străină, această capacitate îți permite să pătrunzi, să te integrezi, să înțelegi în adevăratul sens al cuvântului respectiva cultură.

Fiecare cultură este asemeni unui puzzle. Atunci când îi cunoști limba, piesele puzzle-ului sunt deja puse în ordine și singurul lucru care rămâne de făcut este să admiri tabloul. Limbile străine devin, astfel, un pod între tine și oamenii altei culturi, ajungând să fii identificat cu membrii săi. Precum Seni tocmai a menționat, Nelson Mandela a spus că dacă îi vorbești unui om într-o limbă pe care o înțelege, îi vei ajunge la minte, iar dacă îi vorbești în propria limbă, îi vei ajunge la suflet. Prin limbă îți însușești trăsăturile culturii, devenind un cetățean global, al cărui cămin nu este limitat de granițele țării natale. A vorbi o singură limbă reprezintă, prin urmare, o închisoare, o limită pe care ți-o impui singur, o condiție mediocră în care te complaci. În contextul societății actuale definită prin globalizare, exprimarea într-o singură limbă a ajuns să fie considerată un handicap social, o nouă formă de analfabetism.

La polul opus se situează traducătorul. Ce înseamnă să fii traducător? Munca sa este sinonimă cu a poseda cunoștințe din toate domeniile, cu a cunoaște în profunzime culturile respective, cu o capacitate de memorare și o inteligență impresionante. Înseamnă a dobândi o a doua natură, a dezvolta atenție distributivă, a fi capabil să gândești la propriu în limbile cunoscute. Fluența este foarte greu de dobândit, și, de aceea, necesită timp, dedicare, sacrificiu. Cum limbile străine se află într-o continuă schimbare, pregătirea sa este un efort susținut. Traducătorul este un creator, un perfecționist, un om multilateral, complet. Creierul uman este capabil de lucruri mărețe. Unul dintre ele este arta de a traduce.

În cazul meu, limbile străine sunt un mentor, un izvor de cunoaștere și o oportunitate semnificativă pentru viitor. Sunt o pasiune, un lucru care vine natural, cu ușurință; un lucru în care pun suflet. Confucius spunea că dacă îți alegi o munca pe care să o faci cu drag, nu va fi nevoie să muncești nicio zi din viață. Ambiția mă obligă să-mi urmez acest vis și ma supun lui întru totul.

Închei prin a le transmite încă o dată mulțumirile mele organizatorilor “Juvenes Translatores”, Direcției Generale de Traduceri (DGT) și Comisiei Europene, o echipă de oameni deosebiți pe care îi apreciez foarte mult pentru că mi-au oferit această oportunitate de a îmi lărgi orizonturile cunoașterii. Vreau să mulțumesc atât celorlalți colegi care au participat la această competiție pentru că ei sunt viitorul României, cât și domnilor profesori care m-au făcut să urmez această cale- Carmen Nedelcu, Raluca Ivănuș, Larisa Nicola, Larisa Masay. Meritul meu se datorează în special părinților care m-au sprijinit mereu. Mulțumesc!