Doriți să aflați mai multe despre Uniunea Europeană și să participați la o discuție despre viitorul său?
Comisia Europeană a sesizat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu trei acţiuni în neîndeplinirea obligaţiilor introduse împotriva Franţei, a Austriei şi, respectiv, a Irlandei, întrucât consideră că reglementările acestor state membre în materia stabilirii de preţuri minime pentru anumite produse din tutun prelucrat, şi anume ţigările şi alte produse din tutun în Franţa, ţigările şi tutunul tăiat fin pentru rularea ţigaretelor în Austria şi ţigările în Irlanda, sunt contrare Directivei 95/59care stabileşte anumite norme referitoare la acciza care afectează consumul acestor produse. Directiva obligă statele membre să aplice în privinţa ţigărilor o acciză care este constituită dintr-un element proporţional (ad valorem) calculat la preţul maxim de vânzare cu amănuntul, precum şi dintr-un element specific al cărui cuantum se stabileşte prin raportare la ţigările din categoria de preţ a celor mai căutate, dar nu poate fi mai mică de 5 % sau mai mare de 55 % din suma totală a sarcinii fiscale. Rata accizei proporţionale şi suma accizei specifice trebuie să fie aceeaşi pentru toate ţigările. De asemenea, directiva prevede că producătorii şi importatorii de tutun prelucrat sunt liberi să determine preţul maxim de vânzare cu amănuntul pentru fiecare dintre produsele lor [articolul 9 alineatul (1)].
În opinia Comisiei, reglementările celor trei state membre, prin care se impun preţuri minime care corespund unui anumit procentaj din preţul mediu al tutunului prelucrat (95% în Franţa, 92,75% pentru ţigări şi 90% pentru tutunul tăiat fin în Austria şi 97% în Irlanda), aduc atingere libertăţii producătorilor şi importatorilor de a determina preţurile maxime de vânzare cu amănuntul pentru produsele lor şi, prin urmare, liberei concurenţe. În consecinţă, aceste reglementări ar fi contrare directivei. Mai întâi, Curtea aminteşte că directiva urmăreşte, în special, să garanteze că determinarea bazei de evaluare a accizei proporţionale aplicate produselor din tutun este supusă aceloraşi norme în toate statele membre, dar şi să protejeze libertatea producătorilor şi importatorilor, care le permite să beneficieze efectiv de avantajul concurenţial care rezultă din eventuale preţuri de cost mai mici.
Curtea apreciază că impunerea unui preţ minim de vânzare cu amănuntul are ca efect ca preţul maxim de vânzare cu amănuntul determinat de producători şi de importatori să nu poată, în niciun caz, să fie mai mic decât acest preţ minim obligatoriu şi este, prin urmare, susceptibil să aducă atingere relaţiilor concurenţiale, întrucât împiedică unii dintre aceşti producători sau importatori să obţină avantaje din preţuri de cost mai mici pentru a propune preţuri de vânzare cu amănuntul mai atractive.
Prin urmare, Curtea consideră că un sistem de preţ minim nu poate fi considerat compatibil cu directiva în măsura în care nu este conceput în aşa fel încât să excludă, în orice ipoteză, posibilitatea de a se aduce atingere avantajului concurenţial care ar putea rezulta, pentru anumiţi producători sau importatori ai unor asemenea produse, din preţuri de cost mai mici.
Directiva 95/59/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1995 privind alte impozite decât impozitele pe cifra de afaceri care afectează consumul de tutun prelucrat (JO L 291, p. 40, Ediţie specială, 09/vol. 2, p. 5), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/10/CE a Consiliului din 12 februarie 2002 (JO L 46, p. 26, Ediţie specială, 03/vol. 41, p. 78).
Examinarea legislaţiilor naţionale determină Curtea să concluzioneze că acestea nu permit să se excludă că, în orice ipoteză, preţurile minime pe care le impun aduc atingere avantajului concurenţial care ar putea rezulta, pentru anumiţi producători sau importatori de produse din tutun, din preţuri de cost mai mici.
În continuare, Curtea respinge argumentele prezentate de fiecare dintre cele trei state membre în apărarea reglementărilor lor.
Astfel, în primul rând, Convenţia-cadru a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii2nu este de natură să pună în discuţie concluzia Curţii,întrucât aceasta nu impune părţilor contractante nicio obligaţie concretă în domeniul preţurilor produselor din tutun care să le permită să încalce dispoziţiile directivei. În plus, directiva nu se opune unei politici de preţuri în măsura în care aceasta nu împiedică realizarea obiectivelor directivei menţionate.
În al doilea rând, obiectivul de protecţie a sănătăţii prevăzut la articolul 30 CE nu poate fi invocat decât pentru a justifica restricţiile cantitative la import şi la export, precum şi măsurile cu efect echivalent prevăzute la articolele 28 CE şi 29 CE. Or, Comisia nu şi-a întemeiat acţiunea pe aceste dispoziţii din Tratatul CE.
În sfârşit, Curtea consideră că Directiva95/59 asigură protecţia sănătăţiişi nu împiedică statele membre să urmărească combaterea fumatului. Aceasta aminteşte că reglementarea fiscală constituie un instrument important şi eficace de combatere a consumului de produse din tutun şi, prin urmare, de protecţie a sănătăţii publice, având în vedere că obiectivul de a asigura că preţurile acestor produse se stabilesc la niveluri ridicate poate fi realizat în mod adecvat prin impozitarea mai ridicată a acestor produse, creşterea accizelor determinând, mai devreme sau mai târziu, majorarea preţului de vânzare cu amănuntul, fără ca prin aceasta să se aducă atingere libertăţii de determinare a preţurilor.
Curtea adaugă, de asemenea, că interdicţia stabilirii de preţuri minime nu împiedică statele membre să interzică vânzarea în pierdere a tutunului prelucrat în măsura în care nu se aduce atingere libertăţii producătorilor şi importatorilor de a stabili preţuri maxime de vânzare cu amănuntul pentru produsele lor. În acest caz, aceşti actori economici nu vor putea să absoarbă impactul impozitelor asupra acestor preţuri prin vânzarea produselor lor la un preţ mai mic decât suma dintre preţul de cost şi toate impozitele aplicabile
Pagini UtileTextul integral al hotărârilor C-197/08 , C-198/08 şi C-221/08 se publică pe site-ul CURIA în ziua pronunţării.