Biocarburanţii sunt carburanţi utilizaţi în sectorul transporturilor şi produşi pe bază de biomasă.În prezent, cei mai importanţi biocarburanţi sunt: bioetanolul (produs din zahăr şi culturi cerealiere;utilizat ca înlocuitor al benzinei) şi biomotorina (produsă în principal din uleiuri vegetale;utilizată ca înlocuitor al motorinei).În 2008, biocarburanţii deţineau o pondere de 3,4% din consumul de carburant în sectorul transporturilor – cu 0,5% mai mult faţă de ponderea deţinută cu cinci ani înainte.

La ce folosesc biocarburanţii?

        Biocarburanţii contribuie la combaterea schimbărilor climatice şi la reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră, conform angajamentului asumat la reuniunea Consiliului European din 2007.Biocarburanţii reprezintă principala alternativă la benzină şi motorină în sectorul transporturilor, responsabil pentru mai mult de 20% din emisiile de gaze cu efect de seră din Uniunea Europeană.

În ce mod promovează UE biocarburanţii durabili?

        Directiva privind energia din surse regenerabile din 2009[1] stabileşte obiective în acest sens.Fiecare stat membru trebuie să atingă obiective individuale în ceea ce priveşte ponderea globală a energiei din surse regenerabile în cadrul consumului energetic.Mai mult, în sectorul transporturilor, toate statele membre trebuie să atingă acelaşi obiectiv, care vizează o pondere de 10% a energiei din surse regenerabile.Biocarburanţii reprezintă principala formă de energie din surse regenerabile utilizată în transporturi.

Ce aduc nou cele două comunicări?

-       Certificarea biocarburanţilor durabili:Comunicarea încurajează industria, guvernele şi ONG-urile să elaboreze sisteme voluntare de certificare a biocarburanţilor.Comisia va examina dacă aceste sisteme sunt fiabile şi imunela fraudăCertificatele garantează că toţi biocarburanţii comercializaţi sub această denumire sunt durabili şi că sunt produşi în temeiul criteriilor prevăzute de Directiva privind energia din surse regenerabile.Toate sistemele trebuie să prevadă verificarea de către auditori independenţi a întregului lanţ de producţie, de la fermier la trader şi până la furnizorul de carburant.
-       Protejarea naturii:Comisia defineşte foarte clar tipurile de soluri care NU pot fi utilizate pentru a produce biocarburanţi.Este vorba despre:păduri, arii protejate, zone umede, turbării.Comisia exclude în mod explicit posibilitatea ca pădurile să fie transformate în plantaţii pentru producerea uleiului de palmier.
-       Promovează exclusiv biocarburanţii care determină mari reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră:Comisia prezintă modalitatea prin care se poate dovedi că biocarburanţii utilizaţi determină mari reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră.Conform explicaţiilor Comisiei, carburanţii care nu vor determina reduceri cu 35% ale emisiilor de gaze cu efect de seră comparativ cu benzina şi motorina nu vor fi eligibili.Acest prag va creşte la 50% în 2017.Calculele nu includ doar dioxidul de carbon, ci şi metanul (CH4) şi protoxidul de azot (N2O), ambele fiind gaze cu efect de seră mai puternice decât CO2.

Aceasta înseamnă că doar aceşti biocarburanţi vor putea fi importaţi în UE?

        Nu. Aceasta înseamnă că doar biocarburanţii care îndeplinesc aceste condiţii vor fi contabilizaţi în cazul obiectivelor naţionale pe care cele 27 de state membre ale UE trebuie să le atingă până în 2020 în temeiul Directivei privind energia din surse regenerabile din 2009. . Acest aspect se aplică tuturor biocarburanţilor, fie că sunt produşi în Uniunea Europeană, fie că sunt importaţi din afara UE.Doar aceşti biocarburanţi vor putea beneficia de ajutoare publice naţionale, precum scutirea de taxe.  

Cum funcţionează acest certificat în practică?

        De exemplu:Un furnizor de carburant din Regatul Unit care utilizează etanol din Brazilia trebuie să notifice cantităţile de biocarburanţi autorităţilor britanice.Pentru a demonstra că aceşti biocarburanţi sunt durabili conform directivei, furnizorul respectiv poate adera la un sistem voluntar.
        Furnizorul de combustibil trebuie să se asigure că, pe parcursul întregului lanţ de producţie, traderul de la care achiziţionează biocarburantul, uzina de producere a etanolului de la care traderul achiziţionează etanolul şi fermierul care furnizează trestia de zahăr uzinei de producere a etanolului păstrează toate înregistrările aferente.Acest tip de control se efectuează înainte ca întreprinderea să adere la sistem şi, ulterior, cel puţin o dată pe an.

        Modul de auditare este identic cu cel din sectorul financiar.Auditorul trebuie să verifice toate documentele şi să efectueze controale la o parte din fermieri, unităţi de producţie şi traderi. Acesta va trebui să verifice dacă terenul de pe care provine materia primă pentru etanol a fost într-adevăr teren agricol anterior şi nu pădure tropicală.

Sunt staţiile de alimentare cu carburant prevăzute cu o etichetă specifică pentru biocarburanţi?

        Nu este obligatoriu ca în cadrul unui sistem de certificare produsul final să fie prevăzut cu o etichetă. Cu toate acestea, sistemele au libertatea de a alege dacă să prevadă acest lucru. Totodată, ar fi de bun augur, din punct de vedere promoţional, dacă staţiile de alimentare cu carburant ar putea demonstra că deţin biocarburanţi durabili, îndeosebi atunci când sistemul aplică criterii de durabilitate mai ample decât cele prevăzute de legislaţia UE.

Întreprinderile sau guvernele s-au arătat deja interesate de elaborarea unui astfel de sistem?

        Comisia a luat legătura cu numeroase întreprinderi şi organizaţii interesate să elaboreze sisteme voluntare. Se preconizează că, având în vedere clarificarea până în prezent a cerinţelor aplicabile auditării, părţile interesate îi vor putea adresa în curând Comisiei solicitarea de a le recunoaşte sistemele voluntare elaborate.

Există posibilitatea fraudării?Auditorii nu sunt permanent prezenţi.

        În cazul, foarte puţin probabil de altfel, şi în pofida efectuării unui audit independent, în care va exista o suspiciune de fraudă, oricine are dreptul de a sesiza Comisia, aceasta putând anula recunoaşterea sistemului.
Ce biocarburanţi sunt utilizaţi în sectorul transporturilor?
        În 2007, biomotorina deţinea o pondere de 75% (6,1 milioane de tone) din carburanţii proveniţi din surse regenerabile utilizaţi în sectorul transporturilor în UE, bioetanolul deţinea o pondere de 15% (1,24 milioane de tone), iar restul, de 10%, era deţinut de uleiurile vegetale pure.

Ce cantitate de biocarburanţi se importă în UE?

        În 2007, aproximativ 26% din biomotorina şi 31% din bioetanolul utilizate în UE au fost de import.Majoritatea acestor importuri au provenit din Brazilia şi SUA.Marea majoritate a biocarburanţilor este produsă în Uniunea Europeană.În afara criteriilor de durabilitate, biocarburanţii produşi în UE trebuie să respecte dispoziţiile legislaţiei de mediu a UE şi cerinţele în materie de agricultură, inclusiv conservarea peisajului, protecţia solurilor împotriva eroziunii şi gestionarea consumului de apă.

Terenurile sunt limitate.Este nevoie de defrişări pentru producerea de biocarburanţi?

        Atingerea obiectivul de 10% ar necesita aproximativ între 2 şi 5 milioane hectare de teren, conform diverselor estimări privind impactul net al schimbării utilizării terenurilor. UE deţine suprafeţe suficiente de teren care au fost utilizate anterior în scopuri agricole şi care nu mai necesită în prezent să fie cultivate, chiar dacă toţi biocarburanţii utilizaţi ar fi produşi în Europa. De asemenea, în alte părţi ale lumii există alternative la defrişarea de dată recentă. Indonezia deţine aproximativ între 3 şi 12 milioane de hectare de teren, care a fost defrişat în trecut şi care acum este necultivat. Este evident o idee bună ca terenul respectiv să fie din nou utilizat.

Este permisă defrişarea pădurilor tropicale pentru a produce uleiul de palmier utilizat la fabricarea biocarburanţilor necesari îndeplinirii obiectivelor UE?

        Nu. Comunicarea exclude această posibilitate. Aceasta precizează că pădurile nu pot fi transformate în plantaţii pentru producerea de ulei de palmier.

Sunt majoritatea biocarburanţilor produşi pe bază de ulei de palmier?

        Numai aproximativ 4-5% din biocarburanţii din UE sunt produşi pe bază de ulei de palmier. Aceasta reprezintă aproximativ 1% din producţia mondială de ulei de palmier. Nici în afara graniţelor UE utilizarea uleiului de palmier ca materie primă pentru producerea biocarburanţilor nu este mai extinsă. Peste 95% din uleiul de palmier este utilizat în industria alimentară şi în industrii precum industria cosmetică.
        Între 2000 şi 2008, producţia de ulei de palmier a crescut cu 20 milioane de tone, adică de patruzeci de ori mai mult decât cantitatea de ulei de palmier utilizată la producerea biocarburanţilor în UE (500 000 tone). Aşadar, biocarburanţii nu reprezintă cauza principală a defrişărilor. Totuşi, criteriile de durabilitate joacă un rol evident în prevenirea defrişărilor.

O serie de studii efectuate de UE relevă faptul că biocarburanţii nu determină reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Care este reacţia UE în acest sens?

        Lucrurile nu stau astfel.Din rapoartele date recent publicităţii reiese că biocarburanţii contribuie într-adevăr la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.Până la sfârşitul acestui an, Comisia va publica, pe baza acestor studii, un raport privind utilizarea indirectă a terenurilor, conform celor prevăzute de Directiva privind energia din surse regenerabile.

[1]Directiva 2009/28/CE din 23 aprilie 2009 privind energia din surse regenerabile, JO L 140/28, 5.6.2009.