Parlamentul European dorește mai multă flexibilitate în ceea ce privește bugetul UE, pentru a putea răspunde nevoilor actuale și viitoare, exprimându-se pentru lansarea negocierilor politice cu Consiliul pe marginea noii propuneri pentru cadrul financiar multianual (2007-2013). Actuala propunere din martie 2010 este considerată prea rigidă pentru a identifica resurse financiare suficiente pentru noile provocări politice, inclusiv prioritățile prevăzute în Tratatul de la Lisabona.
Cadrul financiar multianual stabilește plafoanele anuale pentru angajamente și plăți, pe categorii de cheltuieli. Acesta trebuie să fie revizuit ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Raportul interimar elaborat de Reimer Böge (PPE, DE) exprimă o poziție critică față de propunerea Consiliului, fiind considerată "strict tehnică și insuficientă pentru ca Parlamentul să își poată da acordul". În plus, propunerea nu conține resurse adiționale necesare pentru inițiative care nu au fost prevăzute în 2006, când cadrul multianual a fost elaborat. "Cele mai relevante sunt noile priorități incluse în Tratatul de la Lisabona, precum serviciul european de acțiune externă, schimbările climatice, energie, protecție civilă, spațiu", a mai adăugat raportorul PE.
"Pentru următorii ani, marjele rămase pentru plafoanele cadrului sunt estimate a fi neglijabile", a declarat domnul Böge. Pentru a putea răspunde provocărilor actuale și viitoare, Parlamentul ar dori marje și rezerve mai mari stabilite în cadrul financiar, ceea ce ar oferi mai multă flexibilitate pentru modificări ulterioare între și în interiorul diferitelor poziții bugetare.
Parlamentul solicită totodată Consiliului și Comisiei să considere o reprioritizare în cadrul bugetului prin stabilirea de priorități pozitive și negative, având în vedere valoarea adăugată europeană a acestora. Comisia și Consiliul ar trebui să prezinte cât mai curând posibil revizuirea intermediară, prevăzută deja pentru 2009, care cuprinde toate aspectele legate de cheltuielile și resursele bugetului european, pentru a putea purta negocieri politice reale despre viitoarele orientări.
