Comisia Europeană a lansat astăzi o amplă consultare având ca obiect rolul auditului statutar şi mediul general în care se desfăşoară activitatea de audit.În urma crizei financiare, a sosit momentul să se întrebăm dacă rolul auditorilor poate fi consolidat pentru a reduce în viitor orice nou risc financiar. Criza a reuşit să evidenţieze anumite slăbiciuni ale sectorului auditului, care trebuie bine analizate. Această lucrare pe tema auditului este o parte a eforturilor noastre de a învăţa din lecţiile crizei şi de a reforma sectorul financiar. Comisia este foarte interesată să afle dacă auditurile prezintă informaţii adecvate tuturor actorilor financiari, dacă există preocupări legate de independenţa firmelor de audit, dacă există riscuri legate de o piaţă concentrată, dacă supravegherea la nivel european ar fi utilă şi cum pot fi satisfăcute cerinţele întreprinderilor mici şi mijlocii. Ultima zi în care se pot trimite răspunsurile la consultare este 8 decembrie 2010.
Michel Barnier, Comisarul pentru piaţa internă şi servicii, a afirmat:„Veridicitatea situaţiilor financiare este vitală pentru încrederea în piaţă.Toţi actorii financiari trebuie să se poată baza pe informaţiile care reflectă soliditatea financiară a companiilor.Auditorii joacă un rol important şi de aceea avem nevoie de audituri solide şi total independente.Criza a scos în evidenţă deficienţe ale sectorului de audit.Trebuie să le analizăm bine şi să aflăm ce îmbunătăţiri se pot face.Cred că este important să abordăm această discuţie într-un mod deschis şi onest.Niciun subiect nu trebuie să rămână tabu.” Auditul statutar înseamnă auditul conturilor unei companii în conformitate cu legislaţia europeană.Auditorii sunt împuterniciţi prin lege să desfăşoare audituri statutare. Scopul unui audit este de a prezenta o opinie asupra veridicităţii şi corectitudinii situaţiilor financiare ale companiilor auditate, care să nu fie deloc influenţată de acestea din urmă.În acest sens, independenţa auditorilor este cheia de boltă a mediului de audit.
În urma crizei financiare în special, s-a conturat întrebarea dacă rolul auditorilor poate fi consolidat pentru a reduce în viitor orice nou risc financiar. Scopul Cărţii verzi este de a lansa o consultare amplă pentru a stabili ce schimbări sunt necesare în structura politicii de audit.
Există câteva subiecte pe care Comisia le consideră demne de o analiză mai aprofundată, şi anume:
- independenţa auditorilor – nu este clar dacă auditorii sunt cu adevărat detaşaţi şi privesc cu un ochi critic situaţiile financiare ale unei companii atunci când aceeaşi companie este un client, actual sau potenţial, al serviciilor fără legătură cu auditul pe care le prestează firma de audit respectivă;
- încrederea pe care părţile interesate o au în situaţiile financiare auditate.Acesta este motivul pentru care încercăm să înţelegem ce discordanţe există între aşteptări şi realitate (dacă ele există) din perspectiva părţilor interesate în ceea ce priveşte obiectul şi metodologia auditului;
- posibilitatea unui risc sistemic din cauza concentrării mari din sectorul auditului (ce consecinţe ar putea exista pentru sistemul financiar în general dacă una din marile firme de audit s-ar închide);
- rolul jucat de supraveghetori şi gradul de eficacitate al supravegherii la nivel naţional;
- potenţialul pentru o reală piaţă internă a auditului şi eliminarea barierelor care fac actualmente din audit o piaţă predominant naţională.În acest context, conceptul paşaportului european pentru auditori trebuie explorat mai în profunzime;
- nevoile specifice ale întreprinderilor mici – asigurarea aplicării proporţionale a normelor în cazul IMM-urilor;
- contextul global:auditul este o piaţă globală în care firmele funcţionează ca reţele globale;în acest sens, este importantă coordonarea eforturilor noastre la nivel internaţional.
Ultima zi de trimitere a răspunsurilor la Cartea verde este 8 decembrie.Pe baza răspunsurilor primite, Comisia va decide dacă este necesar să se ia măsuri în cursul anului 2011.Comisia va încerca să coopereze şi să îşi alinieze poziţia la cea a principalilor săi parteneri internaţionali din cadrul Consiliului pentru stabilitate financiară şi al G-20.
