UE propune un nou cadru pentru gestionarea crizelor în sectorul financiar, pentru a evita problemele înainte ca acestea să devină iremediabile.
Trăgând învăţămintele de pe urma crizei financiare mondiale, UE a decis să aplice măsuri care să prevină repetarea unei astfel de situaţii. Măsurile vizează, printre altele, reformarea sectorului bancar, pentru a garanta stabilitatea acestuia în cazul producerii unor falimente şi pentru a evita ca statele membre să fie obligate să salveze băncile.
Criza a demonstrat că problemele unei bănci pot afecta întregul sector financiar, chiar dincolo de frontierele naţionale. Numeroase au fost cazurile în care guvernele au trebuit să cheltuiască banii contribuabililor pentru a salva o parte din băncile importante.
La momentul respectiv, s-a considerat că falimentul unor bănci atât de mari ar conduce la probleme şi mai grave, inclusiv la pierderi financiare pentru milioane de clienţi. În total, ajutoarele de stat acordate băncilor pe timpul crizei se ridică la 13% din produsul intern brut al UE.
Comisia propune un sistem de coordonare a activităţilor de supraveghere care să permită guvernelor şi autorităţilor de reglementare să identifice băncile aflate în dificultate şi să acţioneze corespunzător. Nicio bancă nu trebuie să fie prea mare sau prea interconectată pentru a da faliment.
Băncile care desfăşoară operaţiuni în mai multe state membre ar urma să fie monitorizate mai atent. În acelaşi timp, noua Autoritate bancară europeană va asista autorităţile naţionale de reglementare în situaţii de criză.
Comisia propune, de asemenea, ca băncile să contribuie la un fond naţional care ar urma să acopere costurile generate de gestionarea falimentelor. În plus, se doreşte ca:
- atât instituţiile financiare, cât şi guvernele să dispună de planuri de acţiune în caz de dificultăţi financiare grave sau de faliment
- autorităţile de reglementare să aibă competenţa de a cere unei bănci să înlocuiască conducerea, să implementeze un plan de redresare sau să reducă o serie de operaţiuni care prezintă un risc excesiv
- autorităţile să aibă competenţa de a dispune preluarea unei bănci sau firme aflate în dificultate sau transferul total sau parţial al activităţilor acesteia către o instituţie viabilă (o aşa-numită "bancă-punte" temporară). Măsura ar asigura continuitatea serviciilor esenţiale pe durata gestionării în condiţii corespunzătoare a falimentului.
Propunerile fac parte dintr-un pachet legislativ planificat pentru primăvara anului 2011, destinat să amelioreze gestionarea eventualelor crize din sectorul bancar şi de investiţii.
