Comisia sugerează norme comune pentru depozitarea definitivă a combustibilului uzat provenind de la centralele nuclearo-electrice.
Centralele nuclearo-electrice generează o treime din curentul electric care se consumă în UE. Cantitatea de deşeuri radioactive rezultată în urma procesului de producţie este de aproximativ 7000 de metri cubi pe an.
 |
În prezent, combustibilul nuclear uzat se depozitează în depozite intermediare aflate la suprafaţă sau aproape de suprafaţă. Însă această măsură de răcire şi scădere a radioactivităţii nu constituie o soluţie pe termen lung. Având în vedere că deşeurile radioactive rămân periculoase până la un milion de ani, cel mai sigur ar fi ca acestea să fie depozitate la mare adâncime, prevenindu-se astfel expunerea în caz de accidente, incendii sau cutremure. |
Adoptarea unor norme de siguranţă nucleară la nivelul UE ar fi răspunsul potrivit la temerile opiniei publice legate de această problemă, temeri inspirate, parţial, de dezastrul nuclear survenit la Cernobâl, în 1986. Potrivit unui sondaj recent al Comisiei cu privire la siguranţa nucleară, 82% dintre participanţi consideră că ar fi util să existe norme UE de reglementare a gestionării deşeurilor nucleare.
Setul de standarde comune privind gestionarea deşeurilor radioactive şi depozitarea la mare adâncime propus de Comisie urmăreşte să înscrie ţările UE pe drumul către obţinerea unei soluţii pe termen lung. Aceste norme se vor aplica şi deşeurilor radioactive generate de sectorul medical, industrie şi cercetare.
Prin adoptarea propunerilor Comisiei, standardele de siguranţă stabilite de Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică ar deveni obligatorii pentru toate statele membre ale Uniunii Europene. Acestea ar avea obligaţia de a publica planuri pentru construirea şi gestionarea depozitelor, iar Comisia ar putea să solicite modificarea acelora care nu se ridică la nivelul standardelor stabilite.
Ar fi desemnată o autoritate independentă care ar avea sarcina de a acorda autorizaţii de construcţie şi gestionare a depozitelor şi care ar verifica siguranţa acestora. Ţările UE ar avea permisiunea de a încheia acorduri de gestionare a depozitelor comune, însă ar fi interzis exportul în ţări din afara Uniunii Europene.
Populaţia ar fi informată în legătură cu planurile de construcţie a depozitelor pentru deşeuri radioactive şi ar putea să îşi spună părerea în legătură cu locaţiile alese.
Astăzi există 143 de centrale nuclearo-electrice în 14 state membre. Finlanda, Suedia şi Franţa intenţionează să construiască primele depozite ale UE într-un interval de 15 ani.
