Comisia Europeană a adoptat propunerea sa privind posibilitățile de pescuit pentru 2011, stabilind nivelul capturilor totale admisibile (TAC) și al efortului de pescuit pentru apele Oceanului Atlantic, ale Mării Nordului și apele internaționale reglementate de organizații regionale de gestionare a pescuitului. Propunerea are la bază avizele științifice cu privire la cantitățile de pește care pot fi pescuite în mod durabil. Comisia a discutat metodele de lucru cu statele membre și cu părțile interesate și a ținut seama de recomandările primite, rămânând totodată fidelă obiectivului de a atinge randamentul maxim durabil (MSY) până în anul 2015.
Comentând pe marginea propunerii, Comisarul pentru afaceri maritime și pescuit, Maria Damanaki, a declarat: „Nu trebuie să pierdem din vedere aspectele de bază. Volumul de pește din apele marine este limitat, iar cantitatea de pește care poate fi capturată în fiecare an fără a periclita viitorul stocurilor este, de asemenea, limitată. În fiecare an le cerem oamenilor de știință să ne spună care sunt aceste limite. Propunerea Comisiei se bazează pe avizele primite în acest sens.” În continuare, doamna Damanaki a declarat: „Doresc să văd îndeplinirea de către UE a obiectivului din cadrul Reuniunii la nivel mondial privind dezvoltarea durabilă, și anume acela de exploatare a stocurilor de pește în funcție de randamentul maxim durabil al fiecăruia, până în 2015. Termenul nu este departe și trebuie să începem să acționăm acum. Este clar că deciziile luate pe baza avizelor științifice sunt singurul mod prin care se poate contribui la refacerea stocurilor de pește la niveluri care să susțină o industrie de pescuit sănătoasă și profitabilă în UE. Cu regret spun că vor exista știri dezamăgitoare cu privire la nivelul anumitor cote, însă experiențele din trecut au arătat că cei care cred că pot negocia cu natura nu vor avea un viitor prea lung în domeniul pescuitului.”
În avizul lor științific pentru anul 2011, experții din cadrul Comitetului științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP) au subliniat încă o dată starea precară a multor resurse piscicole din apele UE. Contribuția activităților piscicole din UE la economie și la oferta de alimente este mult mai scăzută în ziua de azi decât era acum doar câteva decenii. Progresele în direcția aducerii la niveluri durabile a tuturor stocurilor de pește europene au fost lente, deoarece flotele nu s-au putut adapta suficient de repede la recomandările științifice. Pentru circa 72% din stocurile evaluate, pescuitul în exces este atât de substanțial încât reducerea acestuia ar permite capturi mai mari. Se știe că doar circa 40% din stocurile noastre evaluate sunt exploatate în mod durabil. Pe de altă parte, însă, s-au realizat unele ameliorări față de anul trecut, când aceste cifre erau de 86%, și, respectiv, 31%. De asemenea, s-au înregistrat îmbunătățiri clare ale anumitor stocuri, precum cele de merluciu și de limbă-de-mare.
În vederea atingerii obiectivelor de durabilitate pe termen lung, Consiliul Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES) a prezentat un aviz cu privire la strategia Comisiei vizând asigurarea unei exploatări care să respecte randamentul maxim durabil (Maximum Sustainable Yield – MSY) până în 2015. Pentru toate stocurile comerciale importante se pun acum în aplicare planuri de gestionare multianuale.
Aceste planuri acoperă 30% din totalul capturilor pentru 2011. Dacă adăugăm diversele stocuri gestionate în comun cu Norvegia, pentru care sunt, de asemenea, instituite măsuri de gestionare multianuale, peste 80% (ca greutate) din peștele capturat de pescarii din UE face obiectul unor măsuri multianuale. Situația stocurilor gestionate în acest mod tinde să fie mai bună decât cea a stocurilor care fac obiectul unor decizii pe termen scurt. Cu toate acestea, planurile de gestionare trebuie implementate corect și, dacă rezultatele constatate la fața locului nu corespund așteptărilor, trebuie aplicate măsuri de protecție speciale.
În acest context, Comisia este încă foarte îngrijorată cu privire la conservarea codului, pentru care există un plan de gestionare încă din 2004. Stocurile din Kattegat, din Marea Irlandei și din vestul Scoției nu prezintă niciun semn de refacere. Prin urmare, Comisia propune reducerea cu 50% a capturilor totale admisibile și a solicitat statelor membre să colaboreze pentru o analiză aprofundată a gestionării stocurilor de cod. Această analiză se va axa pe motivele pentru care măsurile convenite în cadrul planului de gestionare multianual nu au dus la ameliorările preconizate.
Situația a luat o întorsătură negativă pentru codul din Marea Nordului în 2008, când s-a capturat o proporție din stoc mai mare decât în orice alt an de după 1999. Închiderile în timp real și mecanismele de evitare a capturilor accidentale de cod nu au reușit să protejeze îndeajuns stocul și au influențat prea puțin practicile de pescuit. Gestionarea codului din Marea Nordului este partajată cu Norvegia și, pentru redresarea acestei situații, vor trebui purtate discuții.
Propunerea Comisiei pentru 2011 recomandă creșteri ale cotelor pentru 6 stocuri, scăderi ale cotelor pentru 64 de stocuri și nicio modificare în cazul a 23 de stocuri (detalii în tabelul anexat). Aceste schimbări ar duce la o reducere totală a cotelor de 89 400 de tone, adică de 10%. Statisticile nu includ stocurile pentru care posibilitățile de pescuit trebuie convenite cu țări terțe – precum Norvegia – sau în cadrul unei organizații regionale de gestionare a pescuitului până la reuniunea din decembrie a Consiliului de miniștri ai statelor membre din domeniul pescuitului. În cadrul acestei reuniuni, care va avea loc pe 13 și 14 decembrie, miniștrii din domeniul pescuitului, împreună cu Comisia, vor discuta această propunere și vor stabili nivelurile de pescuit pentru 2011.
