Guvernarea electronică (e-guvernarea) se referă la operaţii care se execută pe cale electronică între stat şi cetăţeni ori întreprinderi sau între diferitele structuri din cadrul administraţiei. Pentru a implementa e-guvernarea, sunt necesare tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor în combinaţie cu schimbări pe plan organizatoric şi cu utilizarea unor competenţe noi, scopul fiind de a furniza servicii publice de o calitate mai bună. Sprijinul care a făcut obiectul auditului, pe care îl acordă Uniunea Europeană, ia forma cofinanţării de proiecte în statele membre. Acest audit al performanţei efectuat de Curtea de Conturi Europeană (CCE) s-a concentrat pe perioada de programare 2000-2006 şi pe patru state membre: Franţa, Italia, Polonia şi Spania. În total, acestor state le corespund 3 miliarde de euro (45 %) din cheltuielile efectuate de FEDER pentru proiecte care ţin de societatea informaţională.
Curtea a căutat să obţină răspunsuri la următoarele întrebări: proiectele cofinanţate au fost selectate în funcţie de o evaluare a necesităţilor existente? proiectele au fost executate aşa cum s-a prevăzut? proiectele sunt utile şi sustenabile? Curtea a concluzionat următoarele:
• planificarea la nivel naţional a acţiunilor din domeniul e-guvernării s-a ameliorat treptat în decursul perioadei de programare, însă, dată fiind existenţa unor deficienţe la nivelul strategiilor din primă fază, proiectele cofinanţate nu au abordat întotdeauna necesităţile prioritare în materie de dezvoltare a e-guvernării;
• în general, au fost obţinute realizările imediate preconizate pentru proiecte, dar, adesea, aceste realizări au înregistrat întârzieri sau au suferit o reducere a sferei de cuprindere ca urmare a unei concepţii deficitare sau a faptului că nu s-a apelat la o metodologie de implementare;
• majoritatea proiectelor care au făcut obiectul auditului erau valide din punct de vedere tehnologic, iar aplicaţiile informatice dezvoltate au permis furnizarea de servicii electronice instituţiilor publice, cetăţenilor şi întreprinderilor; de regulă, sistemele cofinanţate prin FEDER au beneficiat de o mentenanţă corespunzătoare şi erau sustenabile din punct de vedere financiar.
Curtea de Conturi formulează, în acest raport special, o serie de recomandări pentru concepţia viitoarelor proiecte de e-guvernare sau a unor programe similare. Printre aceste recomandări se numără şi aceea că statele membre ar trebui să elaboreze strategii în materie de e-guvernare care să se fundamenteze pe necesităţi identificate, care să vizeze obiective clare şi care să precizeze responsabilităţile care revin diverselor organisme ţinute să răspundă de îndeplinirea acestor obiective. De asemenea, selecţia de către statele membre a proiectelor de e-guvernare ar trebui să se bazeze pe o evaluare a costurilor şi a beneficiilor preconizate ale proiectelor. Nu în ultimul rând, Curtea de Conturi invită Comisia să se asigure că proiectele care beneficiază de finanţare prin FEDER ţin seama de principiile şi recomandările prin care Uniunea Europeană vizează să obţină o interoperabilitate transeuropeană.
