Raport special: Reforma organizării comune a pieţei vitivinicole: progresele realizate până în prezent

1. Uniunea Europeană ocupă primul loc în producția mondială de vin, generând în jur de 60 % din totalul acesteia.
2. În ultimii 20 de ani, consumul de vin în UE a scăzut în mod semnificativ, în special în principalele state membre producătoare (Franţa, Italia şi Spania). De asemenea, între 2000/2001 şi 2008/2009, importurile de vin ale UE au cunoscut o creştere mai mare decât exporturile de vin ale UE. În acest context, problema excedentului structural de producţie a reprezentat o trăsătură constantă a pieţei vitivinicole europene de-a lungul ultimelor decenii.
3. Pentru a îmbunătăţi competitivitatea producătorilor de vin din UE şi pentru a obţine un echilibru între cerere şi ofertă în sectorul vitivinicol, Consiliul a introdus, în 2008, o reformă a organizării comune a pieţei (OCP) vitivinicole.

• Pentru acest raport special (cu nr. 7/2012), auditul performanţei efectuat de Curtea de Conturi Europeană a evaluat progresele realizate până în prezent. Auditul s-a axat pe măsurile „defrişare” şi „restructurarea şi reconversia plantaţiilor viticole”, deoarece acestea constituie cele două domenii majore de cheltuieli. Bugetul rezervat măsurii de defrişare, pe parcursul perioadei de aplicare a acesteia de 3 campanii viticole, şi anume între 2008/2009şi 2010/2011, a fost de 1,074 miliarde de euro. Pentru măsura de restructurare şi reconversie, se alocaseră 4,2 miliarde de euro în cursul perioadei de 10 ani cuprinse între 2001 şi 2010.

1. Iniţial, atunci când a pregătit reforma, Comisia estima că excedentul structural de vin se ridica la 18,5 milioane hl. În final, schema de defrişare 2008-2011 a dus la diminuarea producţiei UE cu o cantitate estimativă de doar 10,2 milioane hl pe an, în mare parte deoarece ipotezele de la baza nivelului-ţintă iniţial nu s-au concretizat. Curtea consideră, de asemenea, că ratele ajutorului erau stabilite la niveluri prea ridicate şi că schema ar fi putut fi, prin urmare, mai eficientă prin obținerea unor rezultate mai semnificative cu resursele aflate la dispoziţie.
2. Măsura privind restructurarea și reconversia, al cărei obiectiv este de a crește competitivitatea producătorilor de vin, prin acordarea unor despăgubiri producătorilor pentru pierderile de venituri pe care aceştia le înregistrează în cursul adaptării plantaţiei lor viticole şi printr-o contribuție la costurile suportate pentru restructurare şi reconversie, a avut un impact semnificativ pentru suprafețe mari de plantaţii viticole de pe întreg teritoriul Europei. Cu toate acestea, creșterile de randament care rezultă în urma restructurării fără să aibă vreun impact vizibil asupra consumului global au anulat parţial efectele defrişării.

Curtea de Conturi Europeană formulează o serie de recomandări în atenţia Comisiei, în vederea creşterii eficacităţii reformei din sectorul vitivinicol. Aceste recomandări includ următoarele:

• să procedeze la o estimare a echilibrului dintre cerere şi ofertă în sectorul vitivinicol pe baza unor date actualizate, ţinând seama inclusiv de liberalizarea planificată pentru drepturile de plantare;
• dacă se consideră că sunt în continuare necesare măsuri de defrişare, ar trebui să se evite defrişarea de plantații viticole modernizate, prin stabilirea unor criterii de eligibilitate suplimentare care să fie legate de plantaţie şi nu doar de fermier;
• având în vedere gama largă de operaţiuni definite de statele membre pentru implementarea măsurii de restructurare, să definească în mod mai precis operaţiunile eligibile pentru restructurare, în special pe cele autorizate de reglementări cu titlul de „Ameliorarea tehnicilor de gestionare a plantaţiilor viticole”;
• în timp ce, pe de o parte, UE finanţează măsura de defrişare cu scopul de a reduce producţia excedentară de vin, pe de altă parte, măsura de restructurare şi reconversie duce la creşterea randamentelor plantațiilor viticole şi, prin urmare, a volumelor produse, fapt care se află în contradicţie cu obiectivul de echilibrare a ofertei în raport cu cererea, în condiţiile în care nu sunt asigurate noi debuşee comerciale; prin urmare, Comisia ar trebui să se asigure că există un mix de politici adecvat pentru a remedia această discordanţă.