Să fii propriul angajat şi nu al unei companii poate aduce beneficii: un program de lucru flexibil şi mai mult control asupra proiectelor proprii. Muncitorii independenţi reprezintă peste 15% din totalul angajaţilor în UE. Dar aceştia au de multe ori mai puţine drepturi sociale decât ceilalţi muncitori. Pe 14 ianuarie, Parlamentul a adoptat o rezoluţie care cere protecţie socială adecvată pentru muncitorii independenţi. Raportoarea Vilija Blinkevičiūtė (S&D, Lituania) ne-a acordat un interviu.
Care sunt principalele probleme legate de protecţia socială a muncitorilor independenţi?
În multe ţări, muncitorii independenţi nu sunt acoperiţi total de sistemul de pensii, lucru ce îi face să rişte sărăcia la vârste înaintate. Sunt mai puţin protejaţi şi în cazul şomajului şi concediului parental.
O altă problemă este activitatea independentă falsă (angajaţii unei companii sunt declaraţi independenţi pentru evitarea plăţii contribuţiilor sociale). Acest lucru distorsionează competiţia, încalcă drepturile muncitorilor şi reprezintă un risc de dumping social.
Cum pot fi abordate aceste probleme?
Statele UE ar trebui să-şi coordoneze mai bine sistemele de securitate socială pentru muncitorii independenţi, deoarece diferenţele restricţionează mobilitatea forţei de muncă.
Protecţia socială în domeniul pensiilor, handicapului, concediului parental şi şomajului trebuie dezvoltată, astfel încât regulile pentru muncitorii independenţi să fie adaptate nevoilor acestora.
Sunt necesare şi o definiţie clară a activităţii independente false şi impunerea de sancţiuni angajatorilor vinovaţi. Activitatea independentă nu trebuie folosită pentru evitarea legilor privind securitatea socială şi privarea muncitorilor de drepturile lor.
