Comisia Europeană a adoptat pe 21 octombrie propunerile de modificare a două dintre instrumentele legislative de care dispune în prezent sistemul european comun de azil: directiva privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care au nevoie de protecție internațională și directiva privind procedurile de azil.
Aceste modificări au fost efectuate în urma propunerilor prezentate de Comisie în decembrie 2008 și în 2009 în vederea punerii în aplicare a Programului de la Haga și a Planului strategic în materie de azil 1 : Directiva privind condițiile de primire pentru solicitanții de azil, Regulamentul Dublin, Regulamentul Eurodac, Regulamentul privind Biroul European de Sprijin pentru Azil și programul comun al UE în materie de reinstalare. Măsurile preconizate au ca scop oferirea unui nivel mai ridicat de protecție pentru victimele persecuțiilor, în conformitate cu solicitarea Consiliului European din Pactul european privind imigrația și azilul. În același timp, se așteaptă ca aceste propuneri să îmbunătățească coerența între diferitele instrumente UE în materie de azil, să simplifice și să consolideze standardele materiale și procedurale privind protecția pe întreg teritoriul Uniunii, împiedicând, în acest mod, fraudele și îmbunătățind eficiența procedurii de azil.
Vicepreședintele Jacques Barrot, comisarul responsabil pentru justiție, libertate și securitate, a declarat: „Astăzi, Comisia pune ultimele pietre de temelie ale sistemului european comun de azil. S-au realizat progrese semnificative în ultimii ani ca rezultat al punerii în aplicare a standardelor comune, însă există în continuare discrepanțe semnificative între statele membre. Propunerile noastre reprezintă un important pas înainte pentru asigurarea unor standarde mai ridicate de protecție, a unor condiții mai echitabile, precum și a unei eficiențe și coerențe sporite a sistemului.”
Directiva privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care au nevoie de protecție internațională
Propunerea vizează, în special:
- clarificarea anumitor concepte juridice utilizate pentru definirea motivelor de protecție, cum ar fi „actorii de protecție”, „protecția în interiorul țării” sau „apartenența la un anumit grup social”. De exemplu, cu ocazia examinării unei cereri, se va ține mai bine seama de aspectele legate de egalitatea între femei și bărbați. Aceste clarificări vor permite autorităților naționale să aplice criteriile cu mai multă determinare și să facă mai rapid distincția între persoanele care au nevoie de protecție și cele care nu au nevoie;
- eliminarea diferențelor dintre drepturile acordate refugiaților și cele acordate beneficiarilor de protecție subsidiară, care nu mai pot fi considerate ca fiind justificate. Modificările privesc durata permiselor de ședere, accesul la protecție socială, la asistență medicală și la piața muncii;
- îmbunătățirea accesului efectiv la drepturile conferite deja în temeiul directivei, ținând seama de dificultățile de integrare specifice cu care se confruntă beneficiarii de protecție internațională. De exemplu, aceștia nu se pot adresa autorităților din țările de origine în vederea obținerii unor documente justificative care să ateste calificările lor academice și profesionale. Prin urmare, propunerea are ca scop sprijinirea acestor persoane în vederea depășirii unor astfel de obstacole practice, facilitând recunoașterea calificărilor, accesul la formarea profesională și la programele de integrare.
Directiva privind procedurile de azil
Propunerea vizează, în special:
- instituirea unei proceduri unice prin asigurarea unei simplificări și raționalizări a procedurilor de azil, precum și a unei reduceri a sarcinilor administrative ce revin statelor membre;
- facilitarea accesului la procedurile de examinare. Ar trebui puse la dispoziția persoanelor care doresc să depună o cerere de protecție internațională informații relevante și consiliere încă de la începutul prezenței acestora pe teritoriul statului membru. Polițiștii de frontieră, agenții de poliție și alte autorități care intră primii în contact cu persoanele care solicită protecție vor avea o imagine mai clară a modalităților de tratare a acestor persoane;
- îmbunătățirea eficienței procesului de examinare a cererilor. Una dintre cele mai importante măsuri este introducerea unui termen-limită general de șase luni pentru finalizarea procedurilor în primă instanță. Propunerea prevede o perioadă de tranziție de trei ani pentru a permite statelor membre să se adapteze la acest termen-limită. De asemenea, propunerea simplifică și clarifică noțiuni și mecanisme procedurale, cum ar fi conceptul de „țară de origine sigură”, obligația solicitanților de azil de a coopera cu autoritățile naționale sau procedurile accelerate. Modificările menționate au un rol esențial în asigurarea unui acces mai rapid la protecție persoanelor care au cu adevărat nevoie de aceasta;
- îmbunătățirea calității deciziilor în materie de azil. Propunerea îmbunătățește garanțiile procedurale, în special pentru persoanele vulnerabile, cum ar fi victimele torturii sau minorii neînsoțiți. Personalul care lucrează cu solicitanții de azil va trebui să dispună de competențele necesare;
- asigurarea accesului solicitanților de azil la o cale de atac efectivă în conformitate cu obligațiile comunitare și internaționale ale statelor membre. Propunerea indică în mod clar că instanțele judecătorești ar trebui să examineze deciziile în primă instanță atât în ceea ce privește elementele de fapt, cât și cele de drept, și prevede reguli clare privind efectul suspensiv al căilor de atac. Aceste modificări asigură coerența sistemului cu evoluția jurisprudenței privind dreptul la apărare, principiul egalității armelor și dreptul la o protecție juridică efectivă.
