Egalitatea de şanse - de la teorie la practică

        Conferinţa privind discriminarea scoate în evidenţă discrepanţa dintre teorie şi practică.

        Europa are legi severe împotriva discriminării, însă egalitatea de tratament este încă departe de a deveni realitate. Summitul privind egalitatea de şanse , desfăşurat la Paris, în perioada 29-30 septembrie, le-a oferit experţilor în domeniu ocazia de a trece în revistă realizările obţinute de la lansarea, în 2007, a campaniei UE împotriva discriminării.

        Pe piaţa locurilor de muncă pot fi încă observate numeroase încălcări ale principiului egalităţii de şanse. Femeile câştigă cu 15% mai puţin decât bărbaţii (chiar cu 25% mai puţin în sectorul privat) şi ajung mai greu în funcţii de conducere. Doar 50% dintre persoanele cu handicap au o slujbă, comparativ cu procentul de 68% înregistrat în cazul persoanelor apte de muncă. Atât tinerii, cât şi vârstnicii se plâng de discriminare pe motive de vârstă.

        Aceleaşi categorii sociale consideră că se confruntă şi cu inegalitatea de tratament în materie de îngrijiri medicale, educaţie, securitate socială şi acces la locuinţe. În iulie, Comisia Europeană a propus o serie de acte normative  menite să ofere protecţie în domeniile amintite, care vin în completarea legislaţiei privind interzicerea discriminării la locul de muncă

        Combaterea discriminării nu se limitează însă la existenţa unor legi eficiente. Conferinţa şi-a propus, printre altele, să identifice modalităţi de a produce schimbări la nivelul comportamentelor şi al practicilor instituţionale şi profesionale depăşite de realităţi.

        Obţinerea unei imagini de ansamblu asupra fenomenului discriminării în Europa nu este o misiune uşoară. Statele membre au metode diferite de strângere a datelor, ceea ce îngreunează mult comparaţia, făcând-o, uneori, imposibilă.

        Cu toate acestea, potrivit unui sondaj recent , europenii consideră că discriminarea pe motive de origine rasială sau etnică este forma cea mai obişnuită de discriminare şi cea care, totodată, manifestă tendinţe de creştere. În ceea ce priveşte alte tipuri de discriminare, europenii cred că acestea sunt în declin (discriminarea pe motive de vârstă sau sex) sau, cel puţin, nu au cunoscut o înrăutăţire (orientarea sexuală).