Politica Agricolă Comună joacă un rol determinant prin ajutorul pe care îl acordă fermierilor pentru a furniza produse şi servicii de mediu, cu condiţia ca politicile în domeniu să fie bine orientate. Acesta este mesajul principal al unui raport publicat astăzi de Institutul European de Politică a Mediului la cererea DG Agricultură şi Dezvoltare Rurală. Raportul constituie prima încercare de acest gen de a identifica întreaga gamă de bunuri publice în domeniul mediului furnizate de fermierii europeni şi prezintă argumentele pentru plata acestor bunuri din fonduri publice. Studiul identifică o gamă variată de bunuri publice sociale şi de mediu asigurate de fermierii din întreaga Europă, printre care se numără şi conservarea peisajelor de valoare culturală [1], protejarea păsărilor de câmp precum dropia şi acvila de câmp, care sunt pe cale de dispariţie peste tot în lume [2], şi conservarea pajiştilor care adăpostesc nenumărate specii. În plus, fermierii gestionează stocarea carbonului şi ajută la menţinerea unei bune calităţi a apelor şi a solurilor. Publicarea rezultatelor acestui studiu vine într-un moment în care dezbaterea asupra viitorului PAC se intensifică, iar obiectivele şi priorităţile acestei politici pentru perioada de după 2013 sunt intens discutate. Conform concluziilor raportului, pentru ca oferta de bunuri publice să răspundă aşteptărilor societăţii, este esenţial să se elaboreze o politică bine orientată, cu obiective clare şi cu resurse bugetare suficiente.
[1]Inclusiv, printre altele, peisajele inedite oferite de colinele şi ţinuturile mlăştinoase engleze, peisajele pastorale din sudul Transilvaniei, România, terasele cu tradiţionalele culturi de măslini şi alte culturi permanente din Italia şi Spania, păşunile alpine din Austria, sudul Franţei şi nordul Italiei, luncile fertile din Mecklenburg, Germania, şi întinsele câmpuri de orez din delta Ebro-ului, nord-estul Spaniei.
[2]Dropia (Otis tarda) şi acvila de câmp (Aquila heliaca).
Studiul demonstrează că publicul european pune mare preţ pe bunurile publice, însă datele disponibile arată că acestea nu sunt oferite în mod suficient. Autorii menţionează că PAC dispune de o serie de măsuri destinate să ajute fermierii să furnizeze acest tip de bunuri. Combinarea plăţilor directe şi a ecocondiţionalităţii asigură un nivel minim de ofertă de bunuri publice pe o mare parte din suprafaţa agricolă a UE. Măsurile de dezvoltare rurală, cum este, de exemplu, măsura de agromediu, stimulează fermierii să furnizeze numeroase bunuri publice într-un mod mai orientat.
Raportul conchide că multe dintre aceste bunuri publice nu sunt furnizate în mod suficient şi că este posibil ca, pe viitor, subaprovizionarea cu bunuri publice să se accentueze din cauza unor pericole precum evoluţia preţurilor la produsele de bază, factorii tehnologici şi efectele schimbărilor climatice, ceea ce sugerează nevoia unei intervenţii publice şi mai mari pe viitor.
Pagini Utile- Raportul complet
Studiul privind bunurile publice asigurate de agricultura din Uniunea Europeană poate fi consultat aici.
