„Fiecare copil dispărut înseamnă o tragedie şi trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a preveni astfel de tragedii.Comisia a creat linia europeană de urgenţă 116000 pentru a permite semnalarea copiilor dispăruţi şi pentru a oferi recomandări şi sprijin familiilor acestora oriunde în Europa.Din păcate, această linie de urgenţă nu este operaţională decât în 11 state membre”, a afirmat vicepreşedintele Viviane Reding, comisarul pentru justiţie, drepturi fundamentale şi cetăţenie. „Este dificil să accepţi faptul că nişte măsuri care ar putea fi utile nu sunt încă pe deplin aplicate în toată Uniunea.Ar fi o dublă tragedie dacă unui copil dispărut care ar încerca să telefoneze la linia de urgenţă 116000 i-ar răspunde robotul şi ar auzi un mesaj înregistrat în prealabil, anunţând faptul că serviciul va deveni operaţional în 2012.Invit statele membre să depună toate eforturile pentru a schimba această situaţie.”
Vicepreşedintele Neelie Kroes, comisarul responsabil pentru agenda digitală, a adăugat: „Statele membre trebuie să îşi respecte obligaţiile legale nu numai de a pune în funcţiune, cât mai repede posibil, numărul de urgenţă pentru semnalarea copiilor dispăruţi, ci şi de a asigura o bună informare a publicului în această privinţă.”
UE a adoptat deja normele necesare pentru a garanta faptul că numărul 116000 este rezervat peste tot în UE pentru liniile de urgenţă destinate semnalării copiilor dispăruţi şi oferirii de recomandări şi sprijin familiilor acestora. Aceste linii de urgenţă sunt în prezent operaţionale în 11 state membre (Belgia, Danemarca, Grecia, Franţa, Ungaria, Italia, Ţările de Jos, Polonia, Portugalia, România şi Slovacia).Odată cu adoptarea, în noiembrie 2009, a noilor reglementări ale UE în domeniul telecomunicaţiilor, statele membre ale UE au obligaţia să depună toate eforturile astfel încât linia de urgenţă 116000 să fie activată până la data de 25 mai 2011 (MEMO/09/491, IP/09/1812).Comisia va monitoriza îndeaproape îndeplinirea acestei obligaţii de către statele membre, la fel cum a făcut pentru numărul unic european pentru apeluri de urgenţă 112, care poate fi apelat gratuit oriunde în UE (IP/08/1968). Comisia sprijină, de asemenea, crearea unor sisteme transfrontaliere de alertă privind copiii, care sunt utile pentru căutarea copiilor răpiţi prin faptul că permit populaţiei să furnizeze autorităţilor competente informaţii în timp real. Astfel de sisteme de alertă există în 8 state membre (Ţările de Jos, Portugalia, Franţa, Luxemburg, Belgia, Grecia, Germania şi Regatul Unit).
Istoricul dosarului
La 15 februarie 2007, Comisia a adoptat o decizie care impune ţărilor UE obligaţia de a rezerva numărul 116000 pentru linii de urgenţă privind copiii peste tot în UE (IP/07/188).Comisia a îndemnat în mod repetat statele membre să pună acest număr în funcţiune cât mai curând posibil (IP/08/1129).
În luna martie a acestui an, Comisia a adoptat două propuneri care conţin noi norme menite să intensifice lupta împotriva abuzurilor asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile.Aceste noi propuneri vor garanta acordarea unei asistenţe mai eficace victimelor şi adoptarea unor măsuri mai aspre împotriva persoanelor care se fac vinovate de acte de exploatare sexuală a copiilor şi de trafic de copii (IP/10/379).
Conform reglementărilor revizuite în domeniul telecomunicaţiilor, adoptate în 2009 (a se vedea MEMO/09/513) , în special conform articolului 27 a din Directiva modificată privind serviciul universal, statele membre au obligaţia să depună toate eforturile astfel încât, până cel târziu la data de 25 mai 2011, cetăţenii să aibă acces la un serviciu care să opereze o linie telefonică de urgenţă destinată semnalării cazurilor de copii dispăruţi. Linia de urgenţă va fi disponibilă apelând numărul „116000”.Conform aceleiaşi directive, statele membre au, de asemenea, obligaţia de a „se asigura că cetăţenii sunt informaţi în mod adecvat în legătură cu existenţa şi utilizarea serviciilor corespunzătoare seriei de numere „116", în special prin iniţiative care vizează în mod specific persoanele care călătoresc între statele membre”.
