 |
Planul propune ca guvernele să utilizeze veniturile obţinute în urma colectării acestor taxe impuse băncilor pentru a crea fonduri care să funcţioneze conform unor reguli comune. Aceste fonduri ar putea fi folosite pentru a soluţiona falimentele bancare, în mod organizat. Banii ar putea acoperi costurile presupuse de taxele juridice, operaţiunile temporare, cumpărarea şi gestionarea activelor toxice etc. Reprezentând o sursă imediată de lichidităţi, aceste fonduri pentru soluţionarea crizelor bancare ar contribui la controlarea crizelor şi ar preveni vânzarea în regim de urgenţă a activelor. |
Câteva ţări, printre care se numără Germania şi Suedia, au introdus sau analizează posibilitatea de a introduce taxe impuse băncilor. Nu s-a ajuns însă la un consens în ceea ce priveşte cuantumul taxei sau modul de folosire a fondurilor. Unele ţări doresc să utilizeze fondurile pentru a contracara alte crize bancare sau pentru a compensa pierderile cauzate de criza actuală, în timp ce alte state văd acest instrument drept o modalitate de a-şi reduce deficitul.
Comisarul pentru piaţa unică, Michel Barnier, a declarat că fondurile nu vor constitui poliţe de asigurare pentru băncile care întâmpină probleme. Se speră, în schimb, ca acest mecanism să-i scutească pe contribuabili să plătească pentru salvarea băncilor, prin reducerea efectelor în lanţ pe care falimentul unei bănci le are asupra întregului sector.
"Eu cred în principiul «poluatorul plăteşte». Trebuie să construim un mecanism care să garanteze că sectorul financiar va suporta costul crizelor bancare viitoare", a spus acesta.
În timpul crizei financiare, guvernele au cheltuit sume enorme din bani publici pentru a salva băncile şi pentru a-şi aduce economia pe linia de plutire.
Deocamdată, taxa în cauză ar urma să fie impusă doar băncilor, nu şi fondurilor de investiţii sau societăţilor de asigurări. Contribuţiile băncilor s-ar putea calcula în funcţie de active, pasive sau profituri, metoda exactă urmând a fi decisă în viitor. De asemenea, dimensiunea fondurilor nu este încă stabilită. FMI sugerează o valoare situată între 2% şi 4% din PIB.
Propunerea vine în completarea planului UE pentru gestionarea eventualelor crize financiare viitoare. Acesta solicită instaurarea unei supravegheri mai ferme, a unei guvernanţe corporative mai bune şi a unor reglementări mai stricte.
UE ar putea prezenta această propunere Grupului celor 20, drept una din modalităţile prin care problema băncilor aflate în criză poate fi gestionată la nivel global. Liderii UE vor discuta propunerea în iunie, înainte de summitul G20 care sa va desfăşura la Toronto în cursul aceleiaşi luni.
