Apele pentru scăldat curate sunt vitale atât pentru sectoarele economice cheie precum turismul, cât şi pentru floră şi faună.Raportul anual privind apa pentru scăldat prezentat de Comisia Europeană şi de Agenţia Europeană de Mediu demonstrează că 96% din zonele pentru scăldat costiere şi 90% din zonele pentru scăldat din râuri şi lacuri au respectat standardele minime din 2009.De asemenea, raportul prezintă modalitatea de a obţine informaţii detaliate şi actualizate cu privire la zonele pentru scăldat.
Comisarul pentru mediu, Janez Potočnik, a declarat: „În ultimii treizeci de ani, UE şi legislaţiile naţionale au contribuit semnificativ la îmbunătăţirea calităţii apelor pentru scăldat din Europa, însă sarcina noastră nu se opreşte aici. În pofida rezultatelor foarte bune privind calitatea din ultimele decenii, trebuie să depunem în continuare eforturi constante pentru îmbunătăţirea şi menţinerea calităţii obţinute până în prezent.”
Profesorul Jacqueline McGlade, Director executiv al Agenţiei Europene de Mediu, a adăugat: „Îmbunătăţirea în continuare a calităţii apei pentru scăldat din Europa necesită implicarea cetăţenilor. Aceasta înseamnă, în primul rând, identificarea şi înţelegerea stadiului actual în care se află mediul înconjurător şi lansarea către autorităţile competente a solicitării de a lua măsuri pentru sporirea curăţeniei apelor. Instrumentele noastre online facilitează accesul cetăţenilor la informaţiile referitoare la mediu, constituind totodată o platformă de exprimare a opiniilor.” Eforturile depuse pentru îmbunătăţirea calităţii apelor pentru scăldat trebuie văzute în contextul eforturilor Europei de a atinge o stare ecologică şi de mediu bună, în conformitate cu Directiva UE privind apa şi cu Directiva-cadru privind strategia marină.
Rezultatele din 2009 confirmă o tendinţă ascendentă pe termen lung
Dintre cele 20 000 de zone pentru scăldat monitorizate în întreaga Uniune Europeană în 2009, două treimi sunt zone costiere, iar restul se situează de-a lungul râurilor şi lacurilor. Respectarea valorilor obligatorii (cerinţele minime de calitate) în cazul zonelor costiere a crescut de la 80% în 1990 la 96% în 2009.În ceea ce priveşte apele interioare, creşterea a fost şi mai semnificativă, de la 52% la 90%.
Între 2008 şi 2009 s-a înregistrat o uşoară reducere a numărului de ape pentru scăldat care respectă standardele minime de calitate, această reducere fiind de sub 1 punct procentual în cazul apelor pentru scăldat din zonele costiere şi sub 3 puncte procentuale în cazul apelor pentru scăldat interioare.
În perioada 2008 – 2009, respectarea valorilor orientative mai stricte a crescut cu mai puţin de 1 punct procentual în cazul zonelor costiere, ajungându-se la 89%, însă a scăzut cu mai puţin de 3 puncte procentuale în cazul apelor interioare, ajungându-se la 71%.Astfel de fluctuaţii anuale nu sunt neobişnuite în ultimii ani.
Aproape toate zonele costiere pentru scăldat din Cipru, Franţa, Grecia şi Portugalia au respectat valorile orientative mai stricte[1]. Numai 2% din apele pentru scăldat din UE au făcut obiectul unei interdicţii în 2009, îndeosebi în Italia.Deşi apele pentru scăldat interioare prezintă o mare varietate în ceea ce priveşte calitatea apei, marea majoritate a acestor ape au respectat, în Finlanda, Franţa, Germania şi Suedia, valorile orientative.
Paisprezece state membre desfăşoară activităţi de monitorizare în conformitate cu noua Directivă privind apa pentru scăldat
Pentru a determina calitatea apelor pentru scăldat, acestea sunt supuse unei serii de teste bazate pe parametri fizici, chimici şi microbiologici.Statele membre trebuie să respecte valorile obligatorii prevăzute de Directiva privind apa pentru scăldat[2], însă, pe de altă parte, ele pot alege să respecte valorile orientative (neobligatorii) mai stricte.
În 2006, a intrat în vigoare o nouă Directivă privind apa pentru scăldat[3], care a actualizat parametrii şi dispoziţiile privind monitorizarea, pe baza celor mai recente date ştiinţifice.Noua directivă pune un accent mai mare pe informarea publicului cu privire la calitatea zonelor pentru scăldat.Până în 2015, statele membre trebuie să implementeze integral noua directivă, însă paisprezece dintre acestea (Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Germania, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Slovacia, Spania, Suedia, Țările de Jos şi Ungaria) au desfăşurat deja activităţi de monitorizare a zonelor pentru scăldat pe parcursul sezonului 2009, în conformitate cu cerinţele prevăzute de noua directivă.
[1]Întârzierile înregistrate în ceea ce priveşte lansarea programului de monitorizare în Grecia au făcut ca 830 de ape pentru scăldat monitorizate în 2008 să nu fie monitorizate în mod corespunzător în 2009, nefigurând astfel în rezultatele globale la nivel european.
[2]Directiva 76/160/CEE privind calitatea apei pentru scăldat.
[3]Directiva 2006/7/CE privind gestionarea calităţii apei pentru scăldat.
