Un anchetator care caută elemente de probă în altă ţară a UE trebuie să recurgă la un mozaic de norme vechi de 50 de ani. Acesta este nevoit să completeze o serie de formulare şi să urmeze diverse proceduri pentru a obţine probe. Autorităţile din ţara respectivă pot ignora cererea sa sau pot fixa propriul lor termen. Comisia Europeană a adoptat astăzi un aviz referitor la o propunere făcută de şapte state membre (Austria, Belgia, Bulgaria, Estonia, Slovenia, Spania şi Suedia) privind un ordin european de anchetă – un sistem care să faciliteze activităţile autorităţilor judiciare de a obţine probe pentru proceduri (sau anchete) penale transnaţionale. Propunerea ar permite autorităţilor să le solicite omoloagelor lor să ancheteze un caz, să strângă şi să facă schimb de elemente de probă. Dacă un anchetator suedez, de exemplu, urmăreşte infractori care s-au ascuns în Spania, acesta le poate cere colegilor lui să facă o percheziţie la domiciliu. Avizul publicat astăzi de Comisie recunoaşte valoarea adăugată a înlocuirii actualului sistem fragmentat de măsuri de anchetă cu un cadru juridic unic. De asemenea, avizul consemnează nevoia de norme clare şi detaliate, care să respecte pe deplin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Aceste măsuri ar cuprinde standarde minime pentru strângerea probelor, astfel încât admisibilitatea lor în instanţă să nu poată fi contestată, precum şi standarde înalte privind protecţia datelor pentru informaţiile sensibile.
„Pentru a combate în mod eficace infracţionalitatea transfrontalieră, autorităţile naţionale au nevoie de norme clare şi nebirocratice de cooperare. Un anchetator care urmăreşte o reţea infracţională internaţională sau o persoană care a comis violuri în mai multe ţări nu ar trebui să îşi piardă timpul completând numeroase formulare. În acelaşi timp, trebuie să instaurăm cu grijă garanţii procedurale care să asigure respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor implicate în anchete, în special ale suspecţilor a căror culpă nu a fost dovedită”, a afirmat Viviane Reding, vicepreşedinte al Comisiei Europene şi comisar pentru justiţie. „Să convingi autorităţile judiciare să lucreze împreună în spirit de încredere reciprocă este un lucru delicat, dar deosebit de important. Comisia a prezentat deja propuneri de a îmbunătăţi, în toată Europa, drepturile persoanelor suspectate şi de a spori încrederea în diferitele sisteme judiciare naţionale. Vom urmări dezbaterea privind ordinul european de anchetă. Suntem pregătiţi să ajutăm statele membre, astfel încât propunerile acestora să respecte Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene atât în cursul negocierilor, cât şi mai târziu, în aplicarea practică a acestui instrument al UE.” Comisia a adoptat ieri o analiză a unei propuneri de schimb de elemente de probă – fără standarde privind admisibilitatea – făcută de şapte state membre ale UE (Austria, Belgia, Bulgaria, Estonia, Slovenia, Spania şi Suedia) la 21 mai 2010. Regatul Unit şi-a notificat, de asemenea, intenţia de a participa la directiva propusă.
Comisia a remarcat avantajul pe care l-ar reprezenta propunerea statelor membre ale UE de instituire a unui sistem mai simplu, unificat, dacă acesta ar fi sprijinit de standarde corespunzătoare în materie de drepturi procedurale şi fundamentale. Anchetatorii ar putea folosi un singur formular standard pentru a solicita direct de la omologii lor orice tip de probe,cum ar fi declaraţiile martorilor sau efectuarea unei percheziţii la domiciliu. De asemenea, victimele nu ar trebui să treacă de mai multe ori prin aceeaşi experienţă traumatizantă şi nu ar mai trebui să se deplaseze în alte circumscripţii judiciare, putând depune mărturie prin legătură video.
Autorităţile vor putea refuza să recunoască sau să execute ordinele într-un număr limitat de situaţii, cum ar fi din motive de securitate naţională.
Cu toate acestea, Comisia a constatat că autorităţile vor fi reticente să facă schimb de elemente de probă cum ar fi date bancare, înregistrări telefonice sau probe ADN, dacă nu vor avea în prealabil încredere reciprocă în ceea ce priveşte modul de obţinere a acestor probe. Prin urmare, propunerea trebuie însoţită de standarde minime comune la nivelul UE pentru strângerea probelor, pentru a asigura admisibilitatea acestora în instanţă, precum şi respectarea drepturilor fundamentale şi a dreptului la un proces echitabil. Orice schimb de date va trebui să respecte normele UE de protecţie a datelor.
Toate cele 27 de state membre vor negocia o propunere finală, care va fi apoi votată de Parlamentul European în temeiul procedurii legislative ordinare.După aceea, Comisia va decide dacă trebuie să prezinte propuneri separate, în special privind obţinerea/admisibilitatea probelor. Orice propunere de reglementare la nivelul UE trebuie să respecte Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Context
Mandatul european de obţinere a probelor, adoptat în decembrie 2008, permite anumitor anchetatori să solicite omologilor lor să facă reciproc schimb de elemente de probă existente, însă nu şi să strângă noi probe. Cu toate acestea, nu a fost emis niciun astfel de mandat, faţă de 14 000 de mandate europene de arestare emise în 2008, deoarece mandatul european de obţinere a probelor este în vigoare într-un singur stat membru (Danemarca).
În luna decembrie a anului trecut, liderii europeni au adoptat Programul de la Stockholm. Comisia a transpus aceste obiective politice într-un plan de acţiune pentru perioada 2010-2014 ( IP/10/447).
Acordurile existente pun numai bazele unei asistenţe reciproce între autorităţile judiciare, nu prevăd însă şi recunoaşterea mutuală a deciziilor. Consiliul Europei a adoptat în 1959 Convenţia europeană de asistenţă reciprocă în materie penală. În temeiul Actului Consiliului de elaborare a Convenţiei privind asistenţa judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene din 29 mai 2000, Consiliul miniştrilor UE a urmărit încurajarea cooperării spontane între autorităţile judiciare, poliţieneşti şi vamale.
