Apele reziduale şi nămolurile de epurare provenite din aglomerările urbane pot afecta calitatea lacurilor, a râurilor, a apelor litorale, a solurilor şi a apelor subterane din Europa. Ca urmare, UE a adoptat o serie de directive, cofinanţând, totodată, construirea de staţii de tratare a apelor urbane reziduale prin intermediul Fondului de coeziune şi al FEDR. Acest fapt a dus la creşterea semnificativă a ratei populaţiei urbane deservite de instalaţii de tratare a apelor reziduale.
Auditul realizat de Curte a avut în vedere staţii de tratare finanţate prin Fondul de coeziune şi FEDR în Spania, Portugalia, Grecia şi Irlanda pentru perioadele de programare 1994-1999 şi 2000-2006, ţărilor menţionate revenindu-le cea mai mare parte a cheltuielilor din acest domeniu. Concluziile de audit prezentate în acest raport se bazează pe examinarea sistemelor de gestiune şi de control ale Comisiei şi pe evaluarea performanţei a 73 de staţii de tratare. În afară de aceasta, s-au analizat, de asemenea, problema eliminării nămolurilor de epurare rezultate în urma tratării apelor reziduale şi rolul Comisiei în domeniul apelor reziduale.
Concluzia Curţii este că, în general, măsurile structurale au contribuit la îmbunătăţirea tratării apelor reziduale în cele patru state membre auditate.
În general, staţiile de tratare cofinanţate în cadrul măsurilor structurale funcţionau în mod corespunzător. Cu toate acestea, s-a evidenţiat că unele dintre ele funcţionau sub capacitate, iar pentru un număr restrâns de cazuri, nu au fost îndeplinite cerinţele UE cu privire la calitatea efluentului.
Curtea a constatat că trebuia acordată o mai mare atenţie asigurării unei conectări adecvate a staţiilor de tratare la sistemul de canalizare, precum şi obţinerii asigurării că apele industriale uzate receptate de aceste staţii au fost pretratate corespunzător.
În ceea ce priveşte nămolurile de epurare, concluzia Curţii este că, în cele patru state membre auditate, majoritatea staţiilor de tratare cofinanţate au eliminat nămolurile în conformitate cu metodele de reutilizare încurajate la nivelul UE, cu toate că, pentru o parte din staţii, s-a optat pentru metode mai puţin durabile, care nu implică reutilizare.
În afară de aceasta, Curtea a identificat anumite aspecte care ar putea fi îmbunătăţite în legătură cu monitorizarea eliminării nămolurilor.
Actuala directivă privind nămolurile de epurare datează din 1986 şi, prin urmare, nu include progresele realizate între timp în domeniu. Orice revizuire a directivei ar trebui să ia în calcul toate costurile şi toate beneficiile noilor măsuri propuse, precum şi impactul potenţial asupra altor politici ale UE.
În ceea ce priveşte rolul Comisiei, Curtea este de părere că ar putea exista o mai mare consecvenţă în examinarea de către aceasta a cererilor de subvenţii, consecvenţă care ar fi facilitată prin elaborarea unor orientări interne şi a unor liste de control pentru utilizarea în cadrul procesului de evaluare.
Mai mult, Curtea a constatat necesitatea unei mai bune monitorizări a rezultatelor de către Comisie la examinarea rapoartelor finale, înainte de plata soldului existent în cadrul finanţării. Ar trebui luate măsuri corespunzătoare ca răspuns la nefurnizarea informaţiilor solicitate sau la neobţinerea rezultatelor scontate.
În fine, Curtea consideră că menţinerea bunei stări ecologice a corpurilor de apă necesită un accent mai marcat pe principiile ecologice ale UE conform cărora „poluatorul plăteşte” şi poluarea trebuie redusă la sursă.
Raportul special nr. 3/2009
http://eca.europa.eu/products/SR09_03
* Unicul scop al prezentei note informative este de a oferi o sinteză. Raportul special adoptat de către Curtea de Conturi este disponibil pe site-ul internet al Curţii (http://www.eca.europa.eu) şi va fi publicat în curând.
Sursa: Rapid – Europa – Press Releases
