Combaterea schimbărilor climatice este una dintre cele mai mari provocări cu care ne confruntăm în momentul de faţă. Dacă nu luăm rapid măsuri globale pentru a stabiliza creşterea temperaturii, riscăm producerea unor pagube ireversibile şi catastrofice.
 |
UE a adoptat, în decembrie 2008, o politică integrată în materie de energie şi schimbări climatice, care prevede obiective ambiţioase pentru anul 2020. Astfel, Europa s-ar putea îndrepta către un viitor durabil şi o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, bazată pe un consum mai redus de energie, prin acţiuni care vizează:
|
Încălzirea globală este determinată de cantitatea enormă de energie pe care oamenii o produc şi o consumă. Pe măsură ce nevoile noastre energetice cresc, devenim din ce în ce mai dependenţi de combustibilii fosili (petrol, gaze naturale şi cărbune). Utilizarea acestui tip de combustibili, care generează emisii ridicate de CO2, acoperă aproximativ 80% din consumul energetic al UE.
UE are nevoie de o reformă majoră în domeniul producţiei şi consumului de energie, pentru a-şi putea atinge obiectivele propuse şi pentru a combate schimbările climatice. Acţiunile UE vor viza, aşadar, anumite arii esenţiale precum piaţa electricităţii şi a gazelor naturale, sursele de energie, comportamentul consumatorilor şi consolidarea cooperării internaţionale.
Strategia UE privind schimbările climatice şi energia se aliniază eforturilor europene vizând creşterea economică şi crearea de locuri de muncă. Rămânând în prima linie a noii revoluţii energetice, vom putea beneficia de noi oportunităţi în domeniul afacerilor şi al cercetării.
De asemenea, dacă identificăm şi utilizăm mai multe surse de energie regenerabilă, vom deveni mai puţin dependenţi de petrolul şi gazele naturale importate şi, deci, mai puţin vulnerabili la instabilitatea preţurilor energiei şi a lanţurilor de aprovizionare.
Guvernele statelor membre trebuie să ia măsuri care să fie coordonate de UE pentru a se garanta o împărţire corectă a responsabilităţilor. Obiectivele vor fi obligatorii, dar se va ţine cont de capacităţile naţionale.
O acţiune globalăCombaterea încălzirii globale necesită derularea de acţiuni la nivel mondial. În acest sens, UE a avut un rol esenţial în elaborarea a două tratate importante: Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, din 1992, şi Protocolul de la Kyoto, semnat în 1997.
Însă nu ne putem opri aici. UE militează pentru dezbateri globale şi mai active în materie de schimbări climatice, propunând un obiectiv ambiţios, de reducere colectivă a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 30% până în 2020.
UE priveşte cu entuziasm posibilitatea semnării unui nou acord global în cadrul următoarei conferinţe a Naţiunilor Unite pe tema schimbărilor climatice, programată în decembrie 2009, la Copenhaga.
Între timp, UE acţionează pentru a-şi atinge nu numai obiectivele politice având ca termen limită anul 2020, ci şi pe cele de reducere la jumătate a emisiilor globale, până în 2050.
