Strategia ar urma să coordoneze reacţia statelor membre la impactul încălzirii globale asupra comunităţilor locale.
UE s-a angajat să îşi reducă emisiile de gaze cu efect de seră. Însă simpla stabilire a unor obiective care să determine încetinirea creşterii temperaturilor medii nu este suficientă.
Viaţa, sănătatea şi proprietăţile multor oameni sunt deja în pericol din cauza producerii unui număr tot mai mare de fenomene meteorologice extreme. Europa centrală şi de sud trebuie să facă faţă valurilor de căldură, incendiilor de pădure şi secetei. Regiunile din nordul şi nord-estul continentului se confruntă cu inundaţii şi cu eroziunea zonelor de coastă.
Unele ţări iau deja măsuri de combatere a efectelor încălzirii globale. Altele însă, din diverse motive, nu au făcut nimic în acest sens. De aceea, Comisia propune o nouă abordare coordonată la nivelul UE.
Demersul său este uşor de înţeles. Lipsa pregătirii într-o ţară sau o regiune poate provoca apariţia unei probleme în altă parte. Consecinţele fenomenelor naturale extreme, cum ar fi inundaţiile, eroziunea şi incendiile de pădure, sunt deseori preocupări comune. Abordarea UE ar urma să pună accent pe:
- sprijinirea ţărilor şi localităţilor în elaborarea planurilor de adaptare la schimbările climatice - prin finanţare sau alte forme de sprijin;
- includerea de măsuri adecvate în programele UE pentru sectoare economice critice, cum ar fi agricultura şi pescuitul şi pentru proiecte regionale. Scopul acestei măsuri ar fi să consolideze capacitatea de rezistenţă a infrastructurii şi să încurajeze cetăţenii, întreprinderile şi guvernele să încheie poliţe de asigurare pentru pierderi provocate de dezastre naturale;
- încurajarea cercetării având ca obiect efectele potenţiale ale schimbărilor climatice şi extinderea reţelei europene pentru adaptarea la schimbările climatice (Climate-Adapt ).
Planurile elaborate la nivel naţional ar urma să promoveze soluţii locale necostisitoare, care să sprijine creşterea economică şi crearea de locuri de muncă. Putem să nu facem nimic, însă lipsa de acţiune ar aduce pierderi mari economiei europene - circa 250 de miliarde de euro pe an, până în 2050.
Asigurarea în caz de dezastre
În paralel, Comisia analizează dacă este sau nu nevoie ca UE să intervină pentru a garanta că asigurarea disponibilă este în măsură să acopere pierderile provocate de dezastre naturale. Stabilitatea financiară a unei ţări ar avea mult de suferit dacă banii publici ar fi cheltuiţi pentru a sprijini redresarea, în urma unui dezastru natural, a unor comunităţi neasigurate corespunzător.
Etapele următoare
Comisia va lua în calcul posibilitatea de a propune un act legislativ european care să oblige statele membre să elaboreze planuri şi să le pună în aplicare, dacă actuala abordare voluntară nu aduce rezultatele scontate până în 2017.
Mai multe despre adaptarea la schimbările climatice
Pe aceeaşi temă
