Comisia Europeană a publicat în ziua de 18 mai un raport privind progresele înregistrate de statele membre în direcţia soluţionării problemei deficitului de apă şi secetelor. În ciuda faptului că în 2009 s-a înregistrat un nivel mai mare de precipitaţii în ţările din sudul Europei decât în anii anteriori, sunt încă necesare eforturi susţinute pentru a stopa şi inversa fenomenul de supraexploatare a resurselor de apă limitate ale Europei. Pentru ca Europa să aibă suficientă apă de bună calitate pentru a satisface nevoile utilizatorilor şi a face faţă provocărilor unui climat în schimbare, este esenţial să dispună de o politică eficace de tarifare a apei, precum şi de măsuri de eficientizare a consumului de apă şi de economisire a apei.
Comisarul UE pentru mediu, Janez Potočnik, a declarat: „Apa înseamnă viaţă – aşadar, politica în domeniul apei este asigurarea noastră de viaţă. Acest raport subliniază importanţa integrării politicii din domeniul apei în cadrul unor obiective de politică de mai mare anvergură, la toate nivelurile, atât la nivelul UE, cât şi la nivelul statelor membre. Mai mult decât orice, politicile noastre în domeniul apei trebuie să fie durabile: nu ne putem permite să împrumutăm apă din viitor.”
Deficitul de apă - o problemă europeană
Echilibrul dintre cererea de apă şi disponibilitatea acesteia a atins un nivel critic în multe părţi ale Europei. Deficitul de apă şi seceta au devenit probleme de importanţă capitală şi se preconizează că schimbările climatice vor agrava situaţia.
Acest nou raport arată că unele state membre au început să se confrunte cu deficite permanente de apă pe întreg teritoriul ţării. Problema nu se limitează la ţările din zona mediteraneeană. Republica Cehă a raportat că pe teritoriul său există zone cu deficit frecvent de apă, iar Franţa şi Belgia au raportat că unele straturi acvifere sunt supraexploatate.
Timp de mai mulţi ani, Comisia a îndemnat statele membre să adopte opţiuni de politică precum tarifarea apei, instrumente ameliorate de gestionare a apei şi măsuri de eficientizare a consumului şi de economisire a apei.
Un raport realizat pentru Comisie în 2009 a arătat că introducerea de cerinţe obligatorii cu privire la dispozitivele consumatoare de apă în temeiul Directivei extinse privind proiectarea ecologică ar putea genera economii importante. Dacă ar fi incluse toate produsele de uz casnic consumatoare de apă, s-ar putea obţine o reducere cu 19 % a consumului total de apă, adică o reducere cu 3,2 % a volumului total de apă captat anual în UE. Reducerea consumului de apă al produselor energetice precum robinetele, duşurile şi băile ar putea genera, de asemenea, o reducere cu 20 % a nevoilor de încălzire, iar reducerea timpului petrecut la duş, a frecvenţei băilor sau a utilizării robinetelor poate duce la economii de 20-30 %.
Raportul dat publicităţii la 18 mai confirmă faptul că o bună gestionare a apei trebuie să se bazeze pe ierarhizarea necesităţilor, punând accentul pe gestionarea cererii de apă. Opţiunile de alimentare ar trebui luate în considerare doar după ce s-a epuizat potenţialul de economisire a apei.
De asemenea, raportul exprimă îngrijorarea Comisiei cu privire la întârzierea implementării Directivei-cadru privind apa în statele membre cele mai afectate de deficitul de apă. Statele membre trebuiau să prezinte planurile de gestionare a bazinelor hidrografice europene până în luna martie, însă în unele state membre nu au fost demarate încă nici consultările privind aceste planuri.
Către un plan de salvgardare a apelor UE
Comisia lansează o serie de activităţi pregătitoare în vederea revizuirii, în 2012, a politicii în domeniul deficitului de apă şi al secetei. În 2010, accentul se va pune pe eficienţă, în special pe potenţialul de economisire a apei în clădiri, pe reducerea scurgerilor şi pe eficienţa utilizării apei în agricultură.
Rezultatele acestor activităţi vor fi utilizate la planul de salvgardare a apelor UE, planificat pentru 2012, împreună cu o analiză a implementării Directivei-cadru privind apa şi o analiză a vulnerabilităţii resurselor de mediu precum apa, biodiversitatea şi solul la efectele schimbărilor climatice şi ale altor presiuni antropice.
