EUROPE DIRECT Targoviste are un voluntar student la Bruxelles

EUROPE DIRECT Targoviste are un voluntar student la Bruxelles

Vise pe o stradă din Burxelles

       A trecut mult timp de când nu am mai scris un email pentru EUROPE DIRECT Târgovişte. Da, să îmi fie ruşine însă nu am avut nici timp, nici inspiraţie, şi nici veşti prea bune. Însă acum,că timpul a trecut şi m-am mai eliberat, vreau să împărtăşesc cu voi toţi această bucurie pe care eu o trăiesc. Mi-am atins visul! Sunt studentă la Bruxelles (ULB), la Ştiinţe politice cu predare în limba franceză-olandeză. De ce aşa? Pentru că aici a doua limbă vorbitoare este flamanda/olandeza, engleza contează doar dacă vei lucra într-o ţară vorbitoare, iar aici se pune accentul pe franceză, flamandă. E greu, a fost greu şi greul va veni şi de acum înainte. Nu sunt singură aici, stau la mătuşa mea. Am lucrat o lună când am venit ca să îmi strâng bani pentru facultate, echivalarea diplomelor, acte la comună/primărie, notar/translator… Sunt multe de plătit. Poate vă întrebaţi, dacă am plecat pentru că am un sprijin, mătuşa mea. Da, este un sprijin din toate punctele de vedere! Nu sunt singură, însă pe partea financiară este discutabil, pentru că toti au problemele lor, familiile lor şi tot aşa. După câteva examene, interviuri, stat la coadă- da şi aici se stă la coadă (dar la o coadă nu la 10), dar ești tratat altfel când ajungi la ghişeu- în august am avut un accident de muncă, nu am mai lucrat ceva timp, bani cheltuiți pe la spitale, nu mită sau alte cele, ci serviciul prestat ; dacă aveam asigurare, se deconta, dar cum nu am, asta e, a trecut și acum sunt bine. Săptămâna trecută am aflat că am fost acceptată la universitate. Voi începe mai târziu şcoala, pe la sfârșitul lui noiembrie, mai am de dat un examen la limba franceză, iar astăzi mi-am făcut actele la comună, în maximum 2 săptămâni voi avea şi carte de identitate cu statut de străin student, voi putea să lucrez cu acte. Cam atât despre cele întâmplate în mai puţin de 2 luni; ce vreau să vă transmit este faptul că punctul de plecare pentru toate acestea au fost vizita din mai la Bruxelles la Parlamentul european, vizită de care am avut parte datorită BIBLIOTECII JUDEŢENE « Ion Heliade Rădulescu » DÂMBOVIŢA,  prin Centrul EUROPE DIRECT Târgovişte.

       În luna mai 2010 au început să prindă rădăcini toate visele, astăzi sunt realitate. Acomodare?! Din mers vorbeşti, ieşi, cunoşti, ai nevoie- ceri, eşti neîncrezător, dar toate trec. E bine, m-am acomodat, îmi e dor de acasă, de ceea ce făceam înainte, însă viaţa merge înainte şi trebuie să ne punem pe picioare un viitor. La universitate nu merg decat la bibliotecă, pentru că acolo găsesc materiale la care au acces studenţii, fără să plătească. E super! Am cuoscut persoane de aproape toate nationalitătile:arabi, israelieni, kongolezi, ruși, polonezi, greci, francezi,suedezi și mulți alții, dar nu am avut ocazia să discut cu toți, am legat prietenii citind pe videoproiector "Mon frère,  l'idiot, La maison du jade- M. Chaspal". E frumos. Mai rău este când, dupa orele de flamanda, de citit pe videoproiector, și stat in fund pe un scaun tare, la șase mă sună că au nevoie de baby sitter până a doua zi dimineata, sau la sfârșit de săptamână la cafenea/discotecă. De la statul pe scaun la statul în picioare și alergat încontinuu. Majoritatea în țară de vârsta mea merg la unversitate, și sunt susținuti de părinți, însă aici este un lucru normal ca după 18 ani să îti iei viața în mâini și să lucrezi să devii independent. Am cunoscut copii de parlamentari ce lucrează la cafenele în week-end, și nu că le-ar lipsi banii, însă stabilitatea, independența și statutul de om major îl câștigi doar prin muncă. Sunt multe de povestit, nu e ușor, și aici sunt nereguli, și aici se fură, și aici sunt persoane violate și aruncate pe canal, și aici sunt nedreptăți, și aici când spui naționalitatea strâmbă din nas la prima vedere...

       Sunt multe șuturi în fund, însă toate trec, vor trece. Nu vreau să credeți că mă laud, nimic din tot ce am spus nu este de lăudat, sau poate da, nu știu, însă ceea ce trebuie să întelegeți este faptul că, trebuie să credeți și să munciți din răsputeri pentru visele voastre. Eu sunt la fel ca voi, un copil de 19 ani; nu știu dacă sunt în măsură să dau sfaturi, insă asta e povestea mea, care abia incepe...Am făcut multe greșeli, dar sper că le pot îndrepta în timp, vă mulțumesc tuturor, și abia aștept să ne vedem la vară, voi veni trei zile in august, intr-un week-end, la nunta sorei mele. Deoarece incep mai târziu, voi termina mai târziu cursurile, am vacanțe între semestre, însă prefer să rămân aici și să muncesc, pentru că bani iți trebuie la tot pasul. Îmi e dor de centru, de Târgoviște, de tot, dar timpul vindecă orice rană. Sper ca la anul, din seria de clasa a 12-a să vă puteți orienta mai bine pentru studiile voastre, de orice aveți nevoie îmi puteți scrie. Aici am obținut o alocație familială de 600 de euro pe lună, deoarece locuiesc fără părinți, fără soț. Aici sunt două universități: ULB și Saint Louis , dar mai multe Haute école, unde  se învață aproape ca la universitate, doar că sunt cursuri de tip scurt. De orice aveți nevoie îmi puteți lăsa un email. Voi reveni cu poze și un articol așa cum trebuie în zilele următoare. Acum plec la treabă, am ore de flamandă. Tot începutul e greu, însă finalul trebuie să fie fericit. O zi bună tuturor !