Comisia Europeană a adoptat astăzi o strategie care să asigure punerea efectivă în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care este obligatorie din punct de vedere juridic odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Comisia va verifica dacă toate actele legislative ale UE respectă carta, în fiecare etapă a procesului legislativ – de la activitatea iniţială de pregătire, efectuată în cadrul Comisiei, până la adoptarea proiectelor de acte legislative de către Parlamentul European şi Consiliu şi, ulterior, în aplicarea acestora de către statele membre ale UE. Comisia va furniza cetăţenilor informaţii privind situaţiile în care aceasta poate interveni în chestiuni legate de drepturile fundamentale şi va publica un raport anual privind aplicarea dispoziţiilor cartei, pentru monitorizarea progresele realizate. Prin aceasta, Comisia răspunde apelurilor Parlamentului European.
„Carta reprezintă o reflectare a valorilor noastre comune şi a tradiţiilor noastre constituţionale”, a declarat Viviane Reding, comisar european pentru justiţie, drepturi fundamentale şi cetăţenie. „Carta trebuie să circumscrie toate politicile UE. Comisia Europeană, şi cu precădere departamentul justiţie al acesteia, va fi foarte vigilentă în a se asigura că dispoziţiile cartei sunt respectate în toate propunerile legislative ale UE, în toate modificările introduse de Consiliu şi de Parlamentul European, precum şi de către statele membre atunci când pun în aplicare legislaţia UE. Strategia adoptată de Comisie astăzi reprezintă un pas important în crearea unei culturi europene a drepturilor fundamentale.”
Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (1 decembrie 2009), Carta drepturilor fundamentale a UE a devenit obligatorie din punct de vedere juridic pentru instituţiile UE şi pentru statele membre atunci când acestea pun în aplicare dreptul UE. Carta consacră toate drepturile din Convenţia europeană a drepturilor omului, precum şi alte drepturi şi principii care decurg din tradiţiile constituţionale comune ale statelor membre ale UE, jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie şi alte instrumente internaţionale. Este o codificare foarte modernă şi include drepturi fundamentale de a treia generaţie, precum protecţia datelor, garanţii în ceea ce priveşte bioetica şi administraţia transparentă.
În cadrul strategiei, Comisia explică măsurile pe care le poate lua pentru ca bilanţul UE în ceea ce priveşte drepturile fundamentale să fie exemplar şi pentru o mai bună cunoaştere de către public a protecţiei drepturilor fundamentale în Europa prin:
1. Garantarea unei respectări ireproşabile a drepturilor fundamentale în UE
- Toate propunerile de legislaţie UE trebuie să respecte dispoziţiile cartei. Comisia va intensifica, prin urmare, evaluările impactului în ceea ce priveşte drepturile fundamentale pentru noile propuneri legislative. Pe baza unei „liste de verificare” a drepturilor fundamentale, serviciile Comisiei vor identifica drepturile fundamentale care ar putea fi afectate de o propunere şi vor evalua sistematic impactul fiecărei opţiuni de politică avute în vedere asupra acestor drepturi.
- Pe parcursul procesului legislativ, inclusiv compromisul final între Parlamentul European şi Consiliu, Comisia va colabora cu colegislatorii pentru a se asigura că legea UE respectivă este în conformitate cu dispoziţiile cartei. Comisia va lansa un dialog interinstituţional pentru a determina metodele de abordare a modificărilor care ridică probleme de compatibilitate cu drepturile fundamentale.
- Statele membre UE sunt deja obligate prin drepturile fundamentale garantate în temeiul constituţiilor lor naţionale. Cu toate acestea, atunci când pun în aplicare dreptul european, trebuie să respecte, de asemenea, drepturile fundamentale. Comisia va folosi toate instrumentele disponibile, inclusiv procedura de sancţionare a nerespectării obligaţiilor care decurg din calitatea de stat membru, dacă este cazul, pentru a asigura respectarea dispoziţiilor cartei în punerea în aplicare a dreptului UE.
2. O mai bună informare a cetăţenilor
- Cetăţenii ar trebui să ştie cui trebuie să solicite asistenţă în cazurile de violare a drepturilor fundamentale.Aceştia vor avea acces la informaţii privind căile de atac în toate statele membre prin intermediul noului portal e-Justice portal al Comisiei, din 2011.
- Comisia va oferi explicaţii cu privire la cazurile în care poate sau nu poate interveni în cazurile de plângeri privind drepturile fundamentale, atunci când acestea nu intră în sfera de competenţă a UE.Carta nu stabileşte o competenţă generală pentru Comisie de a interveni în domeniul drepturilor fundamentale. Aceasta poate interveni doar dacă este vorba de dreptul UE (de exemplu, atunci când se adoptă legislaţie UE sau când o măsură naţională aplică o lege UE întrun mod incompatibil cu dispoziţiile cartei). Statele membre au propriul lor sistem de asigurare a protecţiei drepturilor
fundamentale prin constituţiile naţionale şi prin activitatea instanţelor; carta nu le înlocuieşte. Prin urmare, asigurarea respectării drepturilor fundamentale revine în primul rând instanţelor naţionale.
3. Monitorizarea progreselor
- Comisia va publica un raport anual cu privire la aplicarea cartei.Raportul va monitoriza progresele în domeniile în care UE deţine competenţa de a acţiona:va indica modul în care s-a ţinut seama de cartă în cazuri concrete (cum ar fi atunci când se propune o legislaţie nouă).Aceasta va oferi oportunitatea unui schimb anual de opinii cu Parlamentul European şi Consiliul şi va acţiona ca un mijloc de îmbunătăţire a informaţilor destinate publicului.
Context
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a fost iniţial proclamată cu solemnitate de preşedinţii Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei la Consiliul European de la Nisa din 7 decembrie 2000.La acel moment, aceasta nu avea efecte juridice obligatorii. Articolul 6 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat de Tratatul de la Lisabona, prevede obligativitatea, din punct de vedere juridic, a cartei precum şi faptul că aceasta are aceeaşi valoare juridică cu cea a tratatelor; acesta înseamnă, în special, că legislaţia UE care încalcă drepturile fundamentale garantate de cartă ar putea fi anulată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Tratatul stipulează, totodată, că dispoziţiile cartei nu extind în niciun fel competenţele Uniunii astfel cum sunt definite în tratate. Articolul 51 din cartă prevede că „Dispoziţiile prezentei carte se adresează instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii, cu respectarea principiului subsidiarităţii, precum şi statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii.”
Pentru prima dată, membrii Colegiului Comisarilor s-au angajat printr-o declaraţie solemnă să respecte carta, precum şi tratatele, în luna mai a acestui an (IP/10/487).
