Comisia Europeană a deschis astăzi proceduri în constatarea încălcării dreptului UE împotriva Belgiei, a Danemarcei, a Italiei, a Luxemburgului, a Ţărilor de Jos, a Suediei şi a Regatului Unit, în legătură cu acordurile bilaterale privind serviciile aeriene încheiate de acestea cu Rusia, transmiţând fiecăruia dintre aceste state membre o cerere oficială de informaţii, cunoscută sub denumirea de „scrisoare de somare”. Comisia este îngrijorată de faptul că aceste acorduri ar putea crea obstacole în calea concurenţei dintre companiile aeriene europene şi ar putea permite stabilirea unor taxe de survolare a Siberiei potenţial ilegale în temeiul normelor antitrust ale UE. În octombrie 2010 au fost trimise scrisori de somare similare către Austria, Finlanda, Franţa şi Germania (v. IP/10/1425), iar Comisia desfăşoară în prezent o analiză privind conformitatea cu legislaţia UE a acordurilor bilaterale în domeniul aviaţiei pe care le-au încheiat cu Rusia celelalte state membre. Faptul că liniile aeriene din Uniunea Europeană trebuie să plătească pentru a zbura pe deasupra Siberiei în drum către numeroase destinaţii din Asia nu numai că poate scumpi zborurile, ci poate duce şi la o concurenţă neloială între companiile aeriene din UE şi cele care nu provin din state ale UE.

        În opinia Comisiei Europene, acordurile privind transportul aerian trebuie să trateze în mod echitabil toate companiile aeriene din UE şi să respecte normele antitrust. În caz contrar, este posibil ca unele companii aeriene din UE să aibă parte de un tratament mai puţin favorabil decât concurenţii lor direcţi sau să fie nevoite să plătească taxe suplimentare disproporţionate, susceptibile să ducă la creşterea tarifelor pentru transportul aerian de pasageri.

Libertatea de stabilire

        Acordurile bilaterale privind serviciile aeriene încheiate între un stat membru al UE şi o ţară terţă trebuie să conţină o „clauză de desemnare a UE” prin care se recunoaşte faptul că termenii respectivelor acorduri se aplică în egală măsură tuturor companiilor aeriene din UE, nu doar celor ale statului membru în cauză. Această obligaţie reprezintă un element esenţial al pieţei comune europene a serviciilor aeriene, creată la începutul anilor '90, care le garantează tuturor companiilor aeriene dreptul de a opera în aceleaşi condiţii oriunde în UE. Cerinţa privind introducerea „clauzei de desemnare a UE” a fost confirmată în 2002 de hotărârile Curţii de Justiţie privind „cerul deschis” (v. IP/02/1609). Curtea a declarat că prevederile din acordurile privind serviciile aeriene care conferă avantaje exclusive resortisanţilor statului membru în cauză contravin normelor UE privind libertatea de stabilire (prevăzute în prezent la articolul 49 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene).

        De atunci, majoritatea acordurilor cu ţări terţe au fost adaptate conform hotărârilor Curţii. Rusia este una dintre puţinele ţări din lume care nu recunoaşte faptul că toţi transportatorii din UE trebuie trataţi în mod echitabil şi că orice acord bilateral trebuie să includă „clauza de desemnare a UE” şi să se aplice tuturor. Acest fapt generează probleme grave de ordin practic, putând compromite exercitarea drepturilor de trafic, de exemplu, în cazul companiilor aeriene preluate de un transportator din alt stat membru al UE.

Taxele de survolare a Siberiei

        Companiile aeriene desemnate din UE sunt obligate să plătească taxe pentru survolarea Siberiei pentru numeroase rute spre destinaţii din Asia. Se estimează că numai în 2008 aceste taxe s-au ridicat la aproximativ 420 de milioane USD pentru transportatorii din UE în cauză, cea mai mare parte din această sumă fiind plătită direct companiei aeriene ruseşti Aeroflot. Comisia este îngrijorată că acest lucru ar putea reprezenta atât o încălcare a legislaţiei antitrust a UE, în temeiul căreia companiile aeriene nu ar trebui să fie obligate să încheie un acord comercial cu un concurent direct, cât şi a dreptului internaţional (Convenţia de la Chicago). De asemenea, aceste acorduri bilaterale impun condiţii diferite companiilor aeriene din UE, în funcţie de ţara în care îşi au sediul, ceea ce denaturează şi mai mult concurenţa. În final, pasagerii ar putea fi obligaţi să plătească mai mult pentru biletele de avion decât în mod normal.

Etapele următoare

        Statele membre au la dispoziţie două luni pentru a răspunde la scrisorile de somare. În absenţa unei reacţii satisfăcătoare, următoarea etapă din procedura în constatarea încălcării dreptului UE ar fi transmiterea de către Comisie a unui aviz motivat prin care se solicită statelor membre în cauză să îşi modifice acordurile bilaterale privind serviciile aeriene încheiate cu Rusia. În prezent, Comisia lucrează intens la evaluarea conformităţii cu dreptul UE a acordurilor bilaterale privind serviciile aeriene încheiate cu Rusia de toate celelalte state membre.