Planul reflectă o abordare coordonată a UE şi stabileşte norme comune de intervenţie în situaţia în care o bancă se confruntă cu probleme financiare. Contribuabilii nu vor mai trebui să plătească pentru scoaterea băncilor din criză.

Criza financiară globală a demonstrat că problemele cu care se confruntă o bancă pot contamina rapid restul economiei, putând afecta şi alte ţări. De asemenea, s-a văzut clar că ţările UE nu dispun de normele potrivite pentru a gestiona băncile ameninţate de faliment.         În multe cazuri, guvernele UE au fost nevoite să cheltuiască banii contribuabililor pentru a veni în ajutorul unor bănci mari, evitând astfel ca milioane de clienţi şi sistemul financiar să aibă de suferit.         Pentru a reduce decalajele, Comisia propune un cadru comun de norme care să ajute ţările UE şi autorităţile naţionale de reglementare să intervină rapid şi eficient în cazul unei crize bancare.         Măsurile ar contribui şi la reducerea impactului pe care l-ar putea avea un faliment bancar asupra stabilităţii pieţelor financiare şi ar limita costul pe care l-ar avea de suportat contribuabilii în cazul în care ar fi nevoiţi să sprijine băncile.

       Răspunderea şi povara reprezentată de cheltuielile de restructurare le-ar reveni acţionarilor, creditorilor şi acelor angajaţi ai băncilor care se fac vinovaţi de o gestionare defectuoasă. Alte efecte ale măsurilor propuse:

• autorităţile publice ar primi prerogative sporite pentru a preveni falimentul băncilor, care le-ar permite să intervină din timp şi să rezolve problemele
• toate băncile mari ar fi obligate să aibă la îndemână planuri de redresare, iar autorităţile publice ar trebui să ştie dinainte ce etape vor parcurge dacă vor trebui să intervină şi să gestioneze o criză bancară
• s-ar obţine o reacţie rapidă în situaţia în care rezervele de capital ale unei bănci ar scădea sub un nivel prestabilit – banca ar fi obligată, la nevoie, să ia măsuri de redresare financiară, să implementeze reforme şi să îşi restructureze datoria
• autorităţile naţionale ar putea să preia controlul asupra unei bănci în dificultate în caz de intervenţie rapidă nereuşită, putând, de exemplu, să vândă banca integral sau o parte din aceasta
• autorităţile naţionale ar fi ajutate să colaboreze mai eficient în cazul unei bănci transfrontaliere în dificultate. Autoritatea Bancară Europeană va deţine un rol cheie în acest sens.

       Măsurile se înscriu într-o serie de reforme  introduse de UE pentru reglementarea pieţelor financiare şi protejarea deponenţilor.

       Mai multe despre gestionarea crizelor în sectorul bancar