Este necesar să se ia măsuri în vederea îmbunătățirii comunicării privind calitățile produselor agricole pentru a-i ajuta pe fermieri să refacă legătura cu consumatorii. De asemenea, sistemele de etichetare a calității trebuie să fie mai simplu de utilizat și mai ușor de înțeles de către cetățeni iar politica UE trebuie să fie mai coerentă. Acestea sunt principalele recomandări ale Comunicării Comisiei Europene referitoare la politica privind calitatea produselor agricole care a fost adoptată pe 28 mai 2009. Fermierii UE se conformează unora dintre cele mai exigente cerințe în materie de producție agricolă din lume în ceea ce privește protecția mediului, bunăstarea animalelor și utilizarea pesticidelor și a medicamentelor de uz veterinar. În plus, aceștia își utilizează cunoștințele și aptitudinile pentru a oferi produselor calități individuale care le conferă valoare. Sunt însă eforturile fermierilor recompensate la adevărata lor valoare? Consumatorii primesc informații corecte despre caracteristicile produselor și despre atributele de producție agricolă?
„Sectorul agroalimentar al UE este renumit pentru calitatea superioară a produselor sale, rezultatul multor decenii sau chiar secole de preocupare pentru excelență”, a declarat Mariann Fischer Boel, comisar pentru agricultură și dezvoltare rurală. „Fermierii noștri trebuie să se bazeze pe acest renume pentru a-și menține competitivitatea. Aceștia trebuie să comunice mai bine cu consumatorii despre calitățile produselor lor. UE este dispusă să-i ajute în acest efort. Avem o șansă extraordinară de a simplifica și de a face mai coerente diversele sisteme de certificare și de etichetare.”
În Comunicare, Comisia își propune în special:
- extinderea sistemului de etichetare care precizează locul în care s-a obținut produsul agricol;
- examinarea faptului dacă este fezabil să se introducă mențiuni rezervate opționale specifice pentru „produsele agriculturii de munte” și pentru „produsele tradiționale”. Cele din urmă ar putea înlocui sistemul actual al „specialităților tradiționale garantate”.
- crearea unui registru unic pentru toate indicațiile geografice (pentru vinuri, băuturi spirtoase și produse agricole și alimentare), păstrând în același timp specificitățile fiecărui sistem.
- îmbunătățirea pieței unice pentru produsele din cadrul sistemelor de etichetare, în special pentru produsele ecologice.
- îmbunătățirea protecției internaționale a indicațiilor geografice și să contribuie la dezvoltarea standardelor internaționale pentru standardele de comercializare și pentru produsele ecologice.
- elaborarea unor orientări privind bunele practici pentru sistemele private de certificare pentru a reduce posibilele confuzii în rândul consumatorilor și birocrația pentru fermieri.
Context
Comunicarea a fost redactată pe baza a 560 de contribuții primite ca răspuns la cartea verde a Comisiei din octombrie 2008 privind calitatea produselor agricole și pe baza contribuțiilor din cadrul conferinței la nivel înalt organizate de președinția cehă în martie 2009.
Standardele de comercializare agricolă și directivele privind produsele agricole reprezintă cheia comerțului echitabil și soluția evitării decepției în rândul consumatorilor legată de calitatea produselor. Acestea asigură identitatea de bază a produselor (ce poate fi numit „unt”?); clasificările produselor (care este conținutul minim de grăsime pentru „laptele semidegresat”?) și definițiile mențiunilor „rezervate” cu valoare adăugată (ce condiții trebuie să îndeplinească uleiul de măsline „presat la rece”?) și stabilesc cerințele pentru menționarea originii sau a locului de producție pe etichete.
Sistemele de indicații geografice încurajează producția agricolă de înaltă calitate, protejează denumirile produselor de valoare de utilizarea incorectă și de imitație și ajută consumatorii oferindu-le informații privind caracterul specific al produselor. Au fost înregistrate aproximativ 3 000 de denumiri de vinuri, băuturi spirtoase și de produse agricole și alimentare.
„Specialitatea tradițională garantată” ( STG ) evidențiază caracterul tradițional al produsului, fie prin compoziția acestuia, fie prin metoda sa de obținere. Numai 20 de denumiri au fost înregistrate în cadrul sistemului actual.
Agricultura ecologică: Comisia dorește să pună capăt obstacolelor în calea comerțului pe piața unică din cauza standardelor naționale divergente. Noile sigle care indică produsele ecologice și care sunt în curs de realizare (a se vedea IP/09/640 ) și se vor aplica obligatoriu tuturor produselor agricole produse în UE începând de la 1 iulie 2010, ar trebui să sprijine acest proces.
Sistemele de certificare: sistemele private și naționale de certificare garantează că anumite aspecte ale produsului sau metoda de producție a acestuia sunt conforme specificațiilor din caietul de sarcini. În pofida apariției unor probleme precum amenințările pentru piața unică, posibilitatea confuziei în rândul consumatorilor și sistemele duble, părțile interesate iau măsuri pentru a le soluționa; prin urmare, în prezent Comisia nu întrevede necesitatea adoptării unei legislații în domeniu.
http://ec.europa.eu/agriculture/quality/policy/communication_en.htm
Sursa: Rapid – Europa- Press Releases
