Deși performanța industrială s-a stabilizat, cota deținută de industrie în PIB-ul Europei a scăzut de la 15,5 % cu un an în urmă la 15,1 % în vara anului 2013. Cele două rapoarte referitoare la competitivitatea industrială publicate de Comisia Europeană subliniază progresele realizate de statele membre în ceea ce privește îmbunătățirea mediului de afaceri, a exporturilor și a durabilității. Cu toate acestea, mai sunt încă multe probleme de rezolvat. Convergența dintre țările cele mai competitive pe plan industrial și cele cu performanțe medii a stagnat. În plus, costul energiei este în creștere în aproape toate statele membre, ceea ce contribuie la dezindustrializarea Europei. Accesul la finanțare și scăderea investițiilor în aproape toate statele membre reprezintă, de asemenea, obstacole mari în acest sens. Pentru ca industria europeană să fie din nou prosperă, trebuie îmbunătățită semnificativ performanța administrației publice, precum și legătura dintre școli și companii. Ar trebui să se depună eforturi suplimentare pentru a stimula inovarea în directă legătură cu piața.
Europa 2020 reprezintă cadrul pentru creșterea economică din UE. Comisia a prezentat în mod sistematic inițiative în diverse domenii în scopul de a genera creștere economică și locuri de muncă. Vicepreședintele Antonio Tajani a subliniat că Europa are nevoie de o bază industrială solidă pentru a atinge obiectivele Europa 2020. Industria producătoare are o puternică influență asupra restului economiei și în special asupra productivității globale. Industria contribuie la 80 % din inovarea din sectorul privat și la ¾ din exporturi, având un rol important în crearea de locuri de muncă.

Antonio Tajani, vicepreședinte al Comisiei Europene și comisar pentru industrie și antreprenoriat a declarat: „Suntem încă departe de obiectivul de 20 % pentru 2020 prezentat de Comisie în 2012. Comisia a lansat o serie de inițiative pentru a aborda prețurile ridicate la energie, accesul dificil la credite, scăderea investițiilor, competențele deficitare și birocrația. Iar, în această toamnă, vom prezenta o inițiativă industrială care va duce mai departe și va stimula acțiunile din acest domeniu. Această inițiativă ar trebui să fie un catalizator în perspectiva Consiliului European din februarie 2014, fiind menită să consolideze în mod semnificativ creșterea economică și competitivitatea industriei. Comisia își va înainta contribuția Consiliului European în următoarele câteva săptămâni.” Stadiul în care se află industria europeană

Există evoluții îngrijorătoare în două domenii esențiale pentru orice economie: productivitatea și ocuparea forței de muncă. Performanțele UE în domeniul productivității sunt din nou mai slabe comparativ cu Statele Unite, în timp ce șomajul continuă să fie o realitate cotidiană pentru 11 % din forța de muncă a Europei. Industria a fost afectată deosebit de grav, având în vedere pierderea a peste 3,8 milioane de locuri de muncă începând din anul 2008.
Principalele rezultate ale celor două rapoarte sunt:

Puncte pozitive:

• Exporturile au fost motorul principal al activității industriale. UE a înregistrat performanțe mai bune decât SUA și Japonia. În 2012, Europa a realizat un excedent al balanței comerciale de 365 de miliarde de euro, ceea ce înseamnă aproximativ un miliard de euro pe zi.
• Performanța în materie de inovare s-a îmbunătățit din 2008, însă convergența pare să fi stagnat din 2012;
• Mediul de afaceri s-a îmbunătățit în majoritatea statelor membre, dar același lucru s-a întâmplat și în restul lumii;
• Majoritatea statelor membre au îmbunătățit baza de competențe a forței lor de muncă.

Puncte slabe:

1. Investițiile continuă să rămână la un nivel scăzut;
2. Prețurile mari la energie reprezintă o problemă semnificativă pentru ramurile industriale;
3. Accesul la finanțare s-a deteriorat în multe state membre;
4. Pentru unele state membre, îmbunătățirea eficienței și a eficacității administrațiilor publice este esențială pentru reluarea creșterii economice.

În mod concret, rapoartele propun următoarele priorități:

1. Întreprinderilor să li se simplifice cât mai mult posibil derularea activității lor zilnice;
2. Reducerea costurilor de producție în Europa, (de exemplu pentru energie și materii prime);
3. Îmbunătățirea accesului la finanțare și piețe de capital pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri;
4. Deschiderea piețelor pentru societățile europene atât în cadrul pieței interne, cât și în țările terțe;
5. Facilitarea investițiilor în noile tehnologii și în inovare, punând accentul în special pe șase domenii prioritare identificate în Comunicarea privind politica industrială din 2012;
6. Asigurarea adaptării competențelor și a disponibilității forței de muncă din Europa la necesitățile economiei secolului al XXI-lea.

Dimensiunea sectorială a abordării UE în privința industriei
Europa este lider mondial într-o serie de sectoare industriale, iar cele mai multe dintre acestea includ lanțuri valorice diverse care leagă corporații de renume de o mulțime de întreprinderi mici și mijlocii. Comisia a propus deja o serie de măsuri de politică pentru sectoare strategice, cum ar fi industria automobilelor, industria oțelului, industria de securitate și de apărare.

Context
Politica industrială va fi o prioritate de top pe agenda europeană în următoarele 6 luni. Reuniunea Consiliului pentru competitivitate din 26 și 27 septembrie va declanșa dezbaterea politică în pregătirea Consiliului European din februarie 2014 pe tema competitivității industriale și a creșterii economice, ceea ce va oferi ocazia unică de a defini cursul activităților de sprijinire a creșterii economice și a economiei reale la cel mai înalt nivel politic.

Persoane de contact:
Carlo Corazza (+32 2 295 17 52) Twitter: @ECspokesCorazza
Sara Tironi (+32 2 299 04 03)

Pagini Utile

1. Raport privind competitivitatea 2013: nu există creștere și locuri de muncă fără industrie
2. Competitivitatea industrială a statelor membre ale UE: s-au realizat progrese, dar rămân încă multe provocări pe viitor
   
3. Pentru mai multe informații despre raportul general privind competitivitatea
   
4. Monitorizarea progreselor din statele membre